În urmă cu vreo zece zile sugeram să ne dăm concursul pentru ca referendumul să fie validat și DUPĂ aceea să discutăm despre motivele temeinice sau închipuite care ne-ar fi oprit din a face acest lucru. Între timp am trecut printr-o saga ce a produs, după caz, bucurie, consternare sau resemnare.
N-am stat să ‘cujet’ (cum ar zice unii ardeleni:-) mai adânc la cele întâmplate și să încerc a dibui unele posibile implicații ce s-ar putea să ne surprindă pe viitor, însă în loc să vorbesc singur – cum îmi tot vine să fac, prefer să ‘gândesc’ un pic cu glas tare.
1. Poate că cea mai usturătoare lecție pe care am primit-o noi, creștinii militanți, este una pe care ar fi trebuit să ne-o fi însușit-o din ce spune Scriptura: izbăvirea nu vine de la politicieni, ci de la Domnul. Cei mai importanți actori politici ne-au îmbiat și prostit că vor mobiliza electorat astfel încât valorile biblice să transpară și în lege, dar voturile n-au mai apărut...
Decredibilizarea a fost totală când corifeii mult trâmbițatei înainte-făgăduite victorii erau corigenți sau chiar repetenți (unul de cinci ori) la exact tema asta sacră pentru noi.
Am permis realmente o confiscare a acestui demers în care aveam nevoie de implicarea politicului (pentru că astea sunt regulile democrației), însă cred că îi puteam ține la distanță pe politicienii ce pohteau lacom la îndatorirea noastră față de ei.
Astăzi a fost lansat proiectul de a legifera parteneriatul civil, care va trece en fanfare prin Parlament pentru că este susținut de o largă coaliție. Tragem linie: referendumul nevalidat, parteneriatul civil aprobat -
am fost păcăliți! Cu un cinism înfiorător! Însă, n-ar trebui să uităm aceste lucruri măcar vreo 2-3 cicluri electorale.
2. Mai multe voci au cântat prohodul României creștine; n-ar trebui să o facă pentru că, de fapt, România n-a fost vreodată creștină pentru simplul motiv că această calitate – de ‘creștin’ – este rezervată exclusiv PERSOANELOR care aleg să fie ucenici ai lui Hristos, care sunt salvați de Mântuitor și trăiesc în ascultare de El în fiecare zi (vezi Faptele 11: 26) (după cum nu avem librării, tricouri, căni, clădiri creștine…).
[Să fim onești: am fost duși – oare n-o fi fost intenționat?! – la o radiografie; cam pe atâția se poate conta întru cele ‘creștine’.]
Mă tem că au fost mereu semne mari de întrebare vizavi și de autenticitatea creștinismului românilor luați individual – cum altcumva am putea explica numărul îngrozitor de mare de avorturi, corupția, divorțurile, superstițiile etc?
După cum un copil care se naște într-un garaj nu e mașină, o persoană care se naște într-un context majoritar creștin nu este creștin.
Se poate spune probabil că, cel puțin simbolic, Biserica Ortodoxă pare să-și fi pierdut statutul de actor principal în sfera publică.
Noi, evanghelicii, îi spunem BOR-ului ‘bun venit’ la marginea societății; împreună am încercat o aventură (să schimbăm Constituția) și nu ne-a ieșit. Nu-i nimic, oricum locul bisericilor nu e acolo, ci pe genunchi, în mărturisire, în slujire. Trecem ușor către următorul gând:
3. De acolo, de pe margine, au îndrăznit să mărturisească martirii si misionarii si Împărăția a crescut; de fapt, NUMAI AȘA crește Împărăția: prin mărturisirea credincioasă prin cuvânt și fapte a ucenicilor Mântuitorului, nu prin legi, oricât de bune ar fi ele! Toate acestea, făcute prin puterea Duhului vor avea un impact mai mare decât schimbarea unei legi care peste 10 ani va putea fi din nou modificată.
Ne-am mobilizat așa de energic pentru schimbarea unui articol (esențial!) al legii fundamentale, ce-ar fi să ne mobilizăm – mult mai bine – să încercăm să schimbăm în mod direct viețile multora dintre cei care sunt ‘aproapele’ nostru ce se află într-o cumplită suferință spirituală, emoțională, fizică?
Violența față de femei, de copii, traficul de persoane, orfanii, copiii uitați în grija altora, sărăcia, lipsa educației, divorțurile, etc – iată ce front mare de lucru pentru noi doar în domeniul familiei!
4. Greul de-abia acum începe. Cu un mit spulberat despre forța de mobilizare a electoratului de către biserici, statul va defila cu măsuri care nu vor ține seama de vocea creștinilor. Vom ajunge din urmă țări vest europene în care mijesc zorii persecuției deoarece nu mai este acceptată afirmarea unicității revelației creștine, a supremației lui Hristos, a crezului nostru întru cele etice în plan personal și comunitar.
Nu te teme, turmă mică!
5. Scena publică nu ar trebui lăsată doar ‘pe mâinile’ celor care sunt acum în prim-plan; după 28 de ani la ‘Revoluție’ – sau ce o fi fost aceea – domnește impostura, necinstea, hoția, imoralitatea; doar într-o țară bananieră legile sunt schimbate în timpul jocului ca să iasă câștigător cel care înscrie cu mâna în loc de picior!
Ar fi momentul construirii unui partid care să promoveze și să întruchipeze (!) valorile fundamentale creștine: dreptate, cinste, onoare, hărnicia, familii sănătoase, protejarea categoriilor defavorizate etc. Tema principală a slujirii Coliției pentru Familie ar trebui preluată și integrată într-un plan de revitalizare socială, politică, economică (cea spirituală rămâne sarcina bisericilor!).
Acesta ar trebui să fie proiectul unor cetățeni care să aparțină întreg spectrului de denominațiuni creștine (și nu numai) din țară și din afară, care să vadă politica, adică grija pentru viața polis-ului ca o vocație. Românii care pribegesc departe de ceea ce încă simt că e casa lor să se întoarcă pentru a pune umărul ca țara asta să fie transformată – să aducă ce e bun în țările surghiunului lor.
Bisericile nu ar trebui să se implice în partid și nici partidul în biserici!!
E nevoie să fie încurajate sau formate organizații, fundații, asociații care să participe în mod pozitiv la viața societății.
6-7 au trecut… ne întoarcem la periferie de unde mărturisim cu cuvânt și faptă, de unde întruchipăm, ne rugăm, încurajăm și proclamăm profetic că Isus este Domnul! Și pe ASTA, nu ne-o poate lua nimeni!
Sorin Bădrăgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.