Dar hrana preferată a sufletului este iubirea care se dă și nu neapărat cea care se primește. Eu mă încarc cel mai mult când ofer, când de exemplu dau 10 lei unei bătrânele care vinde botoșei de copii la 1 leu perechea și îi zâmbesc spunându-i că Isus o iubește. Mă încarc maxim când văd ochii ei umezi și o aud spunând cu o voce tremurândă: “Mulțumesc!”
Țelul meu este de a face oamenii să plângă, să plângă de bucurie. Știu că așa de mulțin oameni plâng că sunt părăsiți, plâng că nu au pâine sau de îmbrăcat, plâng când citesc analizele de la doctor, plâng din cauza lipsei de sens, dar câți plâng de bucurie?
Încă din prima clipă în care am văzut doi oameni plângând de bucurie, m-am hotărât ce vreau să fiu în viață, să fiu iubire. Să fiu așa cum Hristos mi-a poruncit să fiu, ca El, adică o iubire pură, dezinteresată de propriul sine.
“Iubiți-vă unii pe alții cum v-am iubit eu!” - Isus Hristos
Îți vei hrăni azi sufletul cu iubire sau îl vei mai lăsa flămând încă o zi?
Tony Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.