Așa cum copilașii
învață să vorbească, oamenii învață să se roage, rugîndu-se, nu citind o carte
despre acest subiect.
Este "momentul
rugăciunii" a o iluzie religioasă? Unui om care traversa deșertul îi era
teribil de sete. La un moment dat, a trecut printr-o oază cu palmieri și o
fântînă, iar o femeie scotea apă, dar el nu s-a lăsat păcălit. Citise despre
aceste miraje înșelătoare care apar în Sahara. Așa că, a trecut pe lângă acest
loc plăcut fără să se oprească. De ce să- și irosească timpul cercetând o simplă
iluzie? A fost găsit mort de sete, nu departe de acel loc.
Mulți se îndoiesc că
rugăciunea ar avea vreo valoare practică. Unii cred că cineva poate căpăta ceea
ce dorește urmărindu-și scopul sau vorbindu-le altora despre dorințele lui, nu
prin apelarea la un Dumnezeu nevăzut sau poate inexistent. Istoria a ceea ce au
crezut oamenii este un cimitir de prostii care odată au fost considerate
certitudini. De exemplu: Daniel Webster, discursul din Senat, 1848 la
cumpărarea Californiei: "Niciodată nu am auzit ceva, și nu pot concepe
ceva, mai ridicol, mai absurd, și mai insultător pentru bunul simț decat opinia
comform căreia am avea vreun câștig din cumpărarea statelor New Mexico și
California. Părerea mea e că nu valorează un dolar!" Amiralul William D. Leahy
către președintele Truman, 1945, despre bomba atomică: "Este cea mai mare
prostie pe care am făcut-o vreodată. Bomba nu va exploda, și vorbesc în
calitete de expert în explozibili." Albert Einstein, câștigător al
premiului Nobel a fost învinuit la început, când a enunțat binecunoscuta Teorie
a Relativității ca fiind un escroc și om de știință limitat. Ar putea negarea
rugăciunii să facă parte din aceeași categorie și oamenii să fie orbi la
puterile ei? În mod ciudat, Biblia vorbește despre o virtute rară și minunată:
să nădăjduiești împotriva oricărei nădejdi. (Romani 4:18)
În rugăciune, ca și
în alte ocazii, nu este necesar să înțelegi totul. Dumnezeu a ascuns de noi
multe adevăruri. Sfântul Pavel scrie " Daca crede cineva că știe ceva,
încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască. " (1 Corinteni 8.2)
Rugăciunea este
foarte prețuită de cei care o practică. Unul diintre părinții creștinismului,
Tertullian, a scris: "Rugăciunea este acel lucru care Îl poate cuceri pe
Dumnezeu.” Omul de știință Isaac Newton spune despre rugăciune: "Pot lua
telescopul și privi milioane și milioane de kilometri în spațiu dar pot lăsa
telescopul deoparte, mă duc în camera mea, închid ușa, mă las în genunchi în
sinceră rugăciune, și pot vedea mai bine Cerul și mai mult din Dumnezeu decât
prin toate telescoapele sau alți intermediari materiali de pe Pământ." Mai
mult, el spune, "Toate descoperirile le-am făcut ca răspuns la rugăciunile
mele." În timpul Războiului Civil din Statele Unite unul din musafirii
președintelui Lincoln nu putea să adoarmă. Auzind zgomote înăbușite din camera
unde credea că se retrăsese președintele, s-a dus să cerceteze. Ușa era
întredeschisă, și l-a putut vedea pe Lincoln îngenunchiat în fața unei biblii
cerând lui Dumnezeu: "O Doamne, Tu care L-ai ascultat pe Solomon când Îți
cerea să-i dai înțelepciune. Ascultă-mă și pe mine și salvează această
națiune!" Astfel se ruga omul care a abolit sclavia.
Rugăciunea Domnului
ne învață cum să ne rugăm cu adevărat. Să ne concentrăm la aceasta. Să ne
imaginăm că un înger apare și ne îndeplinește trei, cele mai importante
dorințe. Cu toate că repetăm adesea Rugăciunea Domnului, câți dintre noi își
exprimă cu sinceritate unui astfel de înger următoarele dorințe:
• Sfințirea numelui
lui Dumnezeu;
• Sosirea împărăției
Lui;
• și îndeplinirea
voiei lui Dumnezeu?
Rostind doar
cuvintele din "Tatăl Nostru" exact în această ordine, deși nu exprimă
cu fidelitate starea noastră de spirit din momentul rugăciunii, ne va învăța
adevăratele priorități. Repetând rugăciunea din nou și din nou, gândurile
noastre se vor ordona și vom dobândi starea de spirit potrivită.
Elihu îl sfătuiește
în Biblie pe Iov aflat în suferință, “Nu uita să lauzi faptele Lui” Odată cu
slăvirea numelui Domnului, nu mai suntem impresionați de realizările omului.
Înțelegem că suntem păcătoși. Putem ajunge să repetăm precum Iov când a devenit
conștient de puterea absolută a lui Dumnezeu, și de nevoia nemeritatei Lui
îndurări.” Da, am vorbit, fără să le ințeleg, de minuni, care sunt mai presus
de mine și pe care nu le pricep... De aceea mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc
în țărână și cenușă.” (Iov 42)
Un artist dorea să
picteze o ilustrare a Parabolei Fiului Rătăcitor (Luca 15, 11-32.) Fiul acesta
se întoarce la bogatul său tată, pe care îl părăsise după ce îsi risipise
partea sa de moștenire. Pictorul a angajat ca model un vagabond în zdrențe.
Acest amărât fără adăpost trebuia să ilustreze întoarcerea fiului după multe
zile în care suferise de foame, timp în care fusese un umil îngrijitor de
porci. Următoarea zi, după ce a primit o sumă de bani ca avans, a venit la
atelier tuns și îmbrăcat în haine decente. Pictorul l-a concediat imediat
pentru că nu mai avea nici o valoare ca model.
Îndurarea este doar
pentru cei păcătoși.
Când cerem în
rugăciune să vină Împărăția lui Dumnezeu, înțelegem cuvintele Domnului Iisus
“Împărăția Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18:36) și mai departe El
spunând “Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în
duh și în adevăr.” Ne ridicăm deasupra dorințelor lumii materiale.
În final, acceptând
voia lui Dumnezeu, înțelegem că suntem parte a miraculoasei creații a lui
Dumnezeu. Începeți să spuneți Tatăl Nostru cu credința că Dumnezeu există și că
El îi răsplătește pe cei ce îl caută. (Evrei 11:6)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.