Iată-ne, prin harul Domnului, în anul 2018! Au fost primele sărbători pe care le-am trăit departe de cei dragi. Am sperat că vom fi poate mai liberi ca de obicei, dar nu a fost așa. Serbări la școală, cadouri pentru copiii cu care lucrăm și multă agitație. Dar o agitație diferită de cea cu care eram obișnuiți: prea mult accent pe sărbătoare și prea puțin interes pentru Cel sărbătorit. De fapt Crăciunul este doar un alt motiv de petrecere pentru mongoli. Le place să organizeze petreceri cu colegii de serviciu, să mănânce împreună, să cânte și să danseze. La fel și copiii: la școală fac serbare și nu fac ore (deși nu este zi liberă).
Ca să ne odihnim puțin am plecat pentru două zile într-o altă provincie, cu prietenii noștri români. A fost un timp binecuvântat, cu aer curat, cer senin, soare superb și zăpadă proaspătă chiar la cumpăna dintre ani. Și pentru că era duminică, am fost și la adunare. Am văzut trei biserici în acel orășel și am vizitat două dintre ele. Erau biserici mici, una de vreo 10 persoane, cealaltă de vreo 30. Într-una din ele predica (probabil on-line) era proiectată pe perete. Cel care predica era coreean și era tradus în mongolă. Am bănuit că nu aveau un pastor al lor. În adunare era doar un frate, restul erau surori. În cealaltă adunare programul a fost condus de o soră, dar a predicat un frate care vestise Evanghelia în peste trei sute de localități din Mongolia. Aici am auzit și mărturii care m-au făcut să dau slavă Domnului pentru modul minunat în care îi cheamă pe oameni și îi mântuiește.
După ce ne-am întors în capitală am făcut o vizită la școală ca să aflu care sunt zilele de activitate din timpul vacanței (că aici se lucrează în vacanță) și am avut neplăcuta surpriză de a afla că după trei zile de activitate voi avea de predat dintr-o carte nouă, timp de două săptămâni, extra ore de engleză. Eu îmi propusesem să repet mult la limba mongolă, să recapitulez ceva lecții cu copiii mei, dar n-am reușit. Deja am început să mă obișnuiesc cu faptul că mereu apar activități neprevăzute, care îmi absorb toată energia. Și ca să fie chiar o "vacanță" de neuitat, ne-am pomenit cu vecinii de sub apartamentul nostru la ușă, supărați că i-am inundat. Noi nu aveam nici cea mai vagă idee că, așa cum noi am fost inundați cu o lună în urmă, vom inunda și noi pe alții. Apartamentul are țevile de apă pe sub parchet, în stil coreean. A trebuit să oprim căldura până la rezolvarea problemei. Dumnezeu a fost cu noi în toată această situație, pentru că deși era noapte și mai puțin de -20˚C afară, nu ne-a fost frig deloc până a doua seară când am cumpărat o aerotermă mică, suficientă pentru încălzi cât de cât apartamentul nostru. Dumnezeu ne-a scos în cale persoanele potrivite chiar la timpul potrivit și problema s-a remediat (nu înțelegem cum, pentru că doar au pus un robinet de separare a căldurii pentru fiecare cameră în parte și au dat drumul la căldură, deci apa curge prin aceleași țevi neschimbate, dar nu mai curge la vecini !?). Cu ocazia asta am cunoscut familia proprietăresei și ne-am bucurat că știu engleză. Ne-au invitat pe la ei. Ne rugăm ca Domnul să construiască o punte de legătură între noi și să li se descopere.
Tot în vacanță aveam programate două săptămâni de curs Kairos. Sunt cursurile pentru care ne-am rugat de câțiva ani să ajungă aici și au ajuns. Chiar în săptămâna 15-20 ianuarie este un curs în Ulaanbaatar și săptămâna următoare va fi în alt oraș. Am fost surprinși să vedem participanții: mai mult surori decât frați și mai mult oameni trecuți de 45 de ani decât tineri. Dar m-am bucurat să aud "amin" de multe ori în timpul cursului. Deși în prima zi de curs au venit ceva mai târziu (ceva obișnuit aici), a doua zi erau deja acolo cu cincisprezece minute înainte (unii veniseră chiar cu treizeci minute înainte). Domnul să binecuvânteze aceste cursuri! Toată slava și Gloria I se cuvin doar Lui!
Rămâneți alături de noi cu rugăciunile voastre.Rugați-vă ca Domnul să se descopere familiei care ne-a invitat la ei și nouă să ne dea înțelepciune în tot ce facem și spunem. Rugați-vă ca Domnul să pună pasiune pentru El și pentru lucrarea Lui în toți cei care participă la cursurile Kairos. Rugați-vă pentru trezire în bisericile adormite, unde nu e râvnă pentru Cuvânt, nu e pasiune în rugăciune, oamenii vin la ce oră vor, răspund la telefon în timpul programului sau își verifică mesajele, iar în relațiile dintre ei există neiertare și minciună. E dureros. Doar Dumnezeu îi poate trezi. Vorbele noastre sunt degeaba. Dar rugăciunile și postul nostru și al vostru nu sunt degeaba. Dumnezeu va lucra dacă suntem uniți și dacă insistăm.
Prin harul și cu ajutorul Domnului, sperăm ca în martie să demarăm proiectul "Fântâna de la Ulziit". Mulțumim tuturor celor care s-au implicat și au donat până acum. Mai avem nevoie de încă 65% din necesarul de bani pentru a începe lucrările.
În același timp suntem recunoscători Domnului pentru purtarea Lui de grijă, pentru dărnicia fiecăruia dintre voi și pentru că ne purtați în rugăciune. Mulțumim! Rugăciunile voastre sunt ascultate: suntem sănătoși. Copiii și părinții noștri sunt bine deasemenea.
Domnul să vă răsplătească, să vă binecuvânteze, să vă dea har, pace și sănătate!
Pentru Împărăția Lui alături de voi,
Alina Lețu și familia
Pentru a-i susține în lucrare, din punct de vedere material, sunt deschise următoarele conturi:
La ING BANK:
în lei: RO65INGB0000999902844654
în euro: RO67INGB0000999903749725
în usd: RO29INGB0000999903749730
pe numele Lețu-Dragomir Robert-Emil
La Raiffeisen Bank, în lei sau orice valută:
RO46RZBR0000060016779498
pe numele Lețu-Dragomir Robert-Emil
sau
La BCR:
în lei:
RO56RNCB0318047545100001
pe numele Lețu-Dragomir Alina-Monica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.