Misionarii Kairos 🔴 Nevoie de lucrători

✉ Scrisoare misionară: Familia Alina & Emil Leţu 🔴 Vești din Mongolia

Dragi prieteni,

Se pare că izolarea ne face să ne simțim și mai departe de voi decât suntem deja… Ne rugăm să fiți sănătoși și Domnul să vă ocrotească!

Aici, deși cazurile de „Covid de import” – cum sunt numite – au crescut (odată cu venirea multor mongoli rezidenți în Rusia), situația s-a mai relaxat. Frații și surorile nu au mai rezistat fără părtășie. De la sfârșitul lui aprilie am reluat întâlnirile de vineri. Pentru că erau ceva tensiuni în cadrul familiilor din grup am început să împărtășim experiențe din viața noastră de cuplu. Au fost încurajați prin faptul că doi oameni păcătoși și diferiți – ca mine și Emil – reușesc să se înțeleagă bine atunci când privesc la Domnul și ascultă de Cuvântul Lui. Am continuat apoi cu învățătura biblică asupra Duhului Sfânt. Urmează să petrecem ceva mai mult timp cu lecțiile de evanghelizare personală. Nu știm dacă bisericile vor continua să fie închise și după 1 iunie. Vom vedea.

În ultimii doi ani s-au schimbat mai multe legi cu privire la străini. Odată cu înăsprirea condițiilor de ședere mulți străini au plecat acasă. Pe unii pandemia i-a blocat în Mongolia, pe alții, care s-ar fi putut întoarce, i-a împiedicat. Nici noi nu vom reuși să ajungem în țară în acest an și ne rugăm ca să putem rezolva online problema examenelor copiilor. Sperăm să putem primi prin poștă toate cărțile și caietele pentru următorul an școlar. Cât despre ITP-ul mașinii… nu prea știm ce o să facem. Ne rugăm ca Domnul, la momentul potrivit, să ne dea mașina de care avem nevoie. Mulțumim tuturor celor care ați donat pentru aceasta. Domnul să vă răsplătească!

Ultimele două săptămâni au fost destul de stresante și încă stresul nu s-a terminat… Trebuie să reînnoim viza (și va trebui să facem asta la fiecare 6 luni). Lucrurile ar fi fost relativ simple, continuând să predau la aceeași școală, dar Dumnezeu ne-a schimbat „macazul” printr-o „complicație” absolut minunată și cu drag așteptată de toți: un nou bebeluș în familie. Ne-am dorit cu toții ca Timi să aibă pe cineva apropiat vârstei lui, cu care să crească împreună și minunea s-a produs. La finalul lui decembrie ar trebui să se nască. Sunt recunoscătoare Domnului că sarcina arată foarte bine și nu am restricții. Totuși situația asta m-a făcut să mă gândesc mult la cum va fi să merg la școală în iarna asta. Școala e la 30-45-60 minute distanță cu mașina, în funcție de trafic, motiv pentru care eu am preferat să merg cu autobuzul, care are bandă specială. Dar de multe ori am așteptat în ger chiar și 45 de minute după un autobuz… Pur și simplu nu m-am văzut făcând față acestei situații fiind însărcinată în ultimul trimestru. Așa că am început să caut variante mai aproape de casă.

Hristos a înviat! 🔴 Familia Lețu (Mongolia)

Agenția Kairos 🔴 Vești din linia întâi!

Familia Bagdas India O MÂNĂ DE AJUTOR PENTRU FRAȚII DIN BHUTAN Am fost în Bhutan, pentru câteva zile. Am văzut cum creștinii fac acolo lucrare. În această țară nu ai voie să vestești Evanghelia. Dacă cel căruia i se vestește Evanghelia face plângere, atunci creștinul va fi pus în închisoare 10 ani. Creștinii de aici au pasiune, însă le lipsește învățătura biblică... Citește mai mult Claudia Sotir India PÂNĂ LA MARGINILE PĂMÂNTULUI Atât femeile din Gorubathan, cât și Samuktala s-au bucurat să studieze cartea Rut, menționând că a fost prima dată când au studiat această carte aproape verset cu verset. Lucrarea din Kolkata continuă să fie provocatoare, însă este frumoasă pentru că mă învață să depind în totalitate de Dumnezeu și să slujesc cu credincioșie indiferent de rezultatele vizibile. Continuați să vă rugați pentru noi... Citește mai mult Familia Olteanu West Bengal DORINȚA LUI DUMNEZEU Dorința lui Dumnezeu trebuie să fie și în rugăciunea și faptele noastre. Prima dorință a lui Dumnezeu este ca al Său Cuvânt să fie împărtășit și onorat. Duminică dimineața am putut merge din nou în lucrare. Am vestit Evanghelia mai mult în sate musulmane. Luni a mers în lucrare echipa fratelui Abigail. Ei au făcut lucrare în satul lui Jisai și apoi au împărtit cărți în Panbari... Citește mai mult

✉ Scrisoare misionară: Familia Alina & Emil Leţu

Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea și a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.”

Luca 19:41-42 

    Încă de la intrarea în Mongolia inima noastră s-a umplut de bucuria de a fi „acasă”. A fost un drum care ni s-a părut mai obositor decât cele dinainte. Probabil pentru că în țară nu am avut un timp de odihnă în ultimele 6 luni. Ne-am dat seama de curând că după un an în țară nu am reușit să stăm cu părinții nici măcar 2 săptămâni. Dar suntem recunoscători Domnului că atât cât am stat am avut ocazia să vă cunoaștem pe cât mai mulți dintre voi. 

    De asemenea, suntem recunoscători Domnului și vă mulțumim pentru rugăciunile care ne-au susținut să ajungem cu bine la destinație.

     Încă de la prima graniță trecută, mașina ne-a făcut probleme cu pornirea. De curând, cu ajutorul unui prieten, am găsit pe cineva să o repare. A fost destul de dificil să găsim un apartament să închiriem, dar cu ajutorul prietenilor români și mongoli, avem chiar apartamentul la care visam. Slavă Domnului, care poartă de grijă în detaliu!

    Deși aici școala începe de la 1 septembrie, Alina va începe pe 9, pentru că am avut nevoie de timp să ne așezăm la casa noastră (viza a venit mult mai târziu decât am solicitat-o). Are nevoie de multă putere și înțelepciune pentru că trebuie să se adapteze la un nou program și va trebui să se pregătească pe parcurs (și acasă încă mai este nevoie de lucruri puse la punct). Eu voi fi cu copiii acasă și voi învăța mongola. Am reluat deja legătura cu doi prieteni de anul trecut: Bek și Zulbayar și am auzit că mai este un băiat care vrea să mă cunoască. Ne dorim să luăm legătura cu mongolii vorbitori de limba română. Ne rugăm ca Domnul să ne călăuzească.

    Duminica trecută am vizitat două localități, spre granița cu China, unde există câte un grup de credincioși, locaș de întâlnire, dar nu sunt lucrători... 

     Vă lăsăm câteva motive de rugăciune:

1. Să ne dea Domnul înțelepciune și pricepere în învățarea limbii mongole și la școală.

2. Să începem un grup de casă pentru studiu cu credincioși mongoli, în privința ucenicizării și împărtășirii Evangheliei celor dragi ai lor.

3. Să ne călăuzească Domnul spre stabilirea de legături cu mongolii vorbitori de limba română.

4.  Să ne dea Domnul înțelepciune să știm când și cum putem ajuta bisericuțele mongole care arată ca o turmă fără păstor…

✉ Scrisoare misionară: Familia Alina & Emil Leţu

Dragi prieteni,

          Ne bucurăm să vă trimitem din nou câteva vești despre noi, după destul de multă vreme.
         Prin harul și cu ajutorul Domnului am reușit să terminăm cursurile Școlii de misiune de la Suceava. A fost un timp frumos în care am învățat multe despre multe. Acum nu ne mai rămâne decât să le punem în practică (sperăm că nu va fi nevoie să aplicăm și ceea ce am învățat despre riscul și securitatea pe câmpul de misiune).
          Ultimul trimestru de școală a fost și cel mai solicitant. În luna mai, Emil împreună cu ceilalți colegi au mers în Serbia la o conferință de misiune și o săptămână de evanghelizare la sat și la oraș, printre studenți. Cu ei au vorbit în engleză și cu cei de la sat în română. După cum au povestit a fost o experiență unică.
          Ultima săptămână de școală s-a încheiat cu o tabără de zi pentru copii și adolescenți. Ne-am alăturat echipei de nouă persoane venită din SUA și am ajutat la traduceri, lecții de engleză și lecții biblice. Deși cei mai mulți dintre participanți proveneau din familii creștine, ne-am rugat ca Domnul să folosească acest timp și să le vorbească specific, astfel încât credința în Hristos să fie una personal și nu de familie. Dăm slavă Domnului că mulți au fost cercetați și alții au avut ocazia să audă Evanghelia.
         De asemenea, în ultimele trei weekend-uri înainte de finalul școlii, am fost ocupați cu Cursul Kairos de la Vaslui, pentru care dăm slavă Domnului. Ne bucurăm de tinerii serioși pe care i-am întâlnit și pentru care ne-am rugat să ia decizii importante în privința slujirii pe câmpul de misiune, atât intern cât și extern.
          Iată și câteva informații din planul familial: copiii noștri au rămas în urmă cu școala datorită programului nostru foarte încărcat, dar recuperează acum. La absolvire Timi ar fi trebuit să primească diplomă pentruCel mai tânăr participant la cursuri. El a fost de o cumințenie exemplară. A împlinit nouă luni exact când s-a terminat școala. Acum așteptăm cu bucurie reîntregirea familiei: fiul nostru cel mare și soția lui abia au sosit în țară și vor sta doar două săptămâni. Planurile de a ne întâlni cu toții cât mai curând au fost date peste cap de Timi pentru că s-a îmbolnăvit de boala „gură-mână-picior” (singura problemă serioasă de sănătate de până acum). Ne rugăm să-i treacă bubițele și suferința cât mai repede.
          Suntem în așteptarea vizei de lucru pentru Mongolia. Am trimis în urmă cu o lună toate documentele necesare, dar se pare că actele trebuie depuse la oficiul de imigrări doar cu o lună înainte de data solicitării vizei. Noi am cerut să primim viza începând cu luna august, deoarece până la începerea școlii, pe 1 septembrie, trebuie să găsim apartamentul potrivit și eu trebuie să particip la o săptămână de antrenare cu programul de engleză pe care îl voi folosi în școală. Sper ca persoana desemnată de școală să depună actele la timp și să nu fie probleme. Rugați-vă ca Domnul să ne ajute și cu vizele!
          În tot acest timp ne-am bucurat să revedem prieteni dragi, frați și surori de aproape și de departe și să vizităm multe adunări. Mulțumim fiecăruia dintre voi care ați contribuit sau contribuiți la susținerea noastră în lucrarea pe care Domnul ne-a încredințat-o. Mulțumim fiecăruia dintre voi pentru rugăciunile atât de prețioase cu care ne-ați însoțit și am fost păziți de rău, de orice accident și de boli pe oriunde am locuit sau am călătorit. În continuare avem nevoie de susținerea voastră și Îi mulțumim Domnului pentru fiecare dintre voi.

✉ Scrisoare misionară: Familia Leţu

Dragi prieteni,

          Vă salutăm cu drag de la Școala de Misiune Kairos, unde ne-am întors după o vacanță binecuvântată. Prin harul lui Dumnezeu am reușit să îi vizităm pe fiul și nora noastră la Londra, dar și pe alți vechi și dragi prieteni din Anglia, Belgia, Spania, Italia și Austria. Suntem recunoscători Domnului că ne-a păzit și ne-a purtat de grijă peste tot pe unde am fost.Ne rugăm ca Domnul să binecuvânteze pe toți frații și surorile pe care i-am revăzut sau cunoscut în această călătorie. Domnul să le răsplătească înmiit toată bunăvoința pe care ne-au arătat-o!

          La scurt timp după ce ne-am întors în țară, am fost la un ultim week-end de Curs Kairos la Botoșani și apoi am revenit la școală la Suceava, unde suntem acum.

          Un timp ne-am rugat ca Domnul să ne arate cu ce tip de viză e mai bine să ne întoarcem în Mongolia. Când eram în călătorie am primit mesaj de la fosta mea colegă de la școala din Ulaanbaatar spunându-mi că sunt așteptată acolo. M-am gândit și m-am rugat mult și am găsit că aceasta este ușa cea mai potrivită care ni se deschide. Deoarece mi-au fost acceptate condițiile, avantajele sunt multiple, iar dezavantajul ar fi că și de această dată copiii vor învăța singuri. Sunt deja obișnuiți să dea doar examenele cu mine, iar Timotei va sta cu Emil până mă întorc de la școală. De această dată ne este foarte clar faptul că va trebui să ne concentrăm toată atenția asupra învățării limbii mongole.

          După ce vom schimba câteva pașapoarte în timpul vacanței din aprilie, vom trimite toate actele necesare procesării vizei de lucru și vom pleca atunci când o vom primi. Tot în aprilie am vrea să eliberăm apartamentul în care locuiam la Focșani pentru a-l închiria. Oricum vom locui la școala de misiune până la sfârșitul lui iunie.

Iată câteva motive de rugăciune:
1. Ca Domnul să ne țină sănătoși în continuare și să ne ajute să asimilăm cât mai multă informație pe care să o aplicăm la vremea potrivită.
2. Pentru copiii noștri, mici și mari, să fie inspirați de Duhul Sfânt și să trăiască o viață după voia Domnului.
3. Ca actele să ajungă cu bine la ambasadă și să nu existe probleme în ce privește procesarea vizei.
4. Ca Domnul să ne scoată în cale familia potrivită pentru a locui în apartamentul nostru.

✉ Scrisoare misionară: Familia Leţu

Binecuvântări în noul an
   
          Ne aflăm deja la finalul primei luni a acestui an. Dăm slavă Domnului și Îi mulțumim pentru sănătate și purtarea Lui de grijă. De la începutul anului am avut harul și posibilitatea să petrecem ceva mai mult timp cu părinții și frați dragi din mai multe adunări din partea de sud și de est a țării.
          M-am bucurat să am ocazia de a participa la câteva evanghelizări din jurul Focșaniului, mai exact în două sate: Sihlea și Chiojdeni - lucrare începută de curând de biserica din Mărășești. Și acolo Domnul lucrează minunat - o biserică a decis să se roage regulat pentru misionari și țările persecutate.
          În curând vom fi iar pe drumuri. În luna februarie, începând chiar de pe 1, vom pleca din Focșani în directia Brașov, Cluj, urmând ca de pe dat de 4 februarie să ieșim din țară (spre vest de această dată). Este o călătorie la care doar am îndrăznit să visăm și se pare că acum e posibilă. În drum spre Anglia (unde vom fi cu ajutorul Domnului în perioada 7-12 februarie) vom poposi în Austria (4-5 februarie), apoi în Germania (5-6 februarie). În Anglia vrem să ne vizităm fiul cel mare, nora și mulți prieteni, printre care două doamne foarte dragi nouă, cu care am lucrat timp de 7 ani la fundație, și care sunt prea în vârstă pentru a mai putea călători. Din Anglia ne vom îndrepta spre Spania, unde frați dragi ne-au invitat de mai multă vreme. Prin harul Domnului, acolo vom fi în două locații diferite de pe 15 și până pe 25 februarie. La întoarcere spre casă vom poposi și în Italia pentru a vizita prieteni dragi pe care nu i-am mai văzut demult.
          Vom pleca cu mașina și ne rugăm ca Domnul să ne conducă, să ne însoțească cu Duhul și harul Lui și să ne folosească spre slava Lui peste tot pe unde ne va purta.
          După ce ne vom întoarce la Focșani ne vom reorganiza în vederea întoarcerii la Școala de misiune de la Suceava.

✉ Scrisoare misionară: Familia Leţu 🔴 Familia lărgită

Dragi prieteni,

           Iată în sfârșit scrisoarea cu vestea pe care o așteptați: Timotei–Rafael s-a născut pe 23 septembrie, la 15:40, în prezența părinților lui și a bunului Dumnezeu care a vegheat ca totul să fie bine atât pentru mamă cât și pentru copil. Dumnezeu a răspuns minunat la rugăciunile voastre! Am născut natural și atât de repede că mi-am dat seama că nu mai pot ajunge la spital. Am născut imediat după ce am sunat la salvare!
          Și cum totul a intrat în normal, după trei săptămâni am plecat cu toții la Suceava, la Școala de Misiune Kairos. Demult ne-am dorit să facem această școală dar nu reușeam să mergem cu toții pentru atâtea luni. Însă planul perfect al lui Dumnezeu a făcut ca de această dată să putem merge. Vom termina anul viitor în iunie, după care, prin harul Domnului, ne vom întoarce în Mongolia.
            Am învățat deja multe lucruri extraordinare din Cuvântul Domnului și am confirmat altele din experiența proprie. Ne stau înainte multe cursuri interesante și foarte folositoare. Până acum am reușit să particip și eu (Alina), împreună cu copilașul, la aproape toate cursurile. Alteori Lidia a fost persoana de nădejde care a avut grijă de el în timp ce eu îmi făceam lucrările.
            Ne stau înainte provocări si călătorii. Emil împreună cu ceilalți elevi de la școală au fost pentru câteva zile să facă evanghelizare în Republica Moldova, la Orhei (19-24 noiembrie).  În acest timp, eu și copiii am fost la Focșani.
            În ce privește relațiile din Mongolia, ne-am bucurat foarte mult să fim contactați pe WhatsApp de B*(din motive de scuritate nu putem da numele real), prietenul nostru kazac. Ne-am întristat când am aflat  că mama lui are cancer. Ne-a cerut să ne rugăm pentru ea.
            Prietena noastră româncă de la Ulaanbaatar va veni de Crăciun în România. Dorim să ne întâlnim cu ea și să vorbim din nou despre nașterea Mântuitorului și Domnului nostru. Ne rugăm să devină și Mântuitorul ei.

Vă rugăm să mijlociți împreună cu noi pentru:

✉ Scrisoare misionară: Familia Leţu 🔴 Binecuvântări

Dragi prieteni,

          Cu mulți ani în urmă scrisorile începeau cu o formulare de genul: „noi suntem sănătoși, ceea ce vă dorim și vouă”.
          Aș începe cu ceva asemănător deoarece am fost binecuvântați din plin și aceasta dorim pentru fiecare dintre voi!
          Luna august a debutat cu evanghelizări. La Adjud au fost trei zile de pregătire și punere în aplicare a celor învățate. Emil a luat pe Lidia cu el de fiecare dată, așa că ea a avut ocazia să experimenteze evanghelizarea în echipă. Apoi au urmat alte trei zile de evanghelizare cu cortul la Sihlea (în Vrancea), unde biserica noastră are un punct de misiune de câțiva ani. Acolo am fost implicați și am lucrat cu copiii înainte de a pleca în Mongolia. De această dată tot Emil și copiii au participat, pentru că mie, vremea călduroasă și sarcina avansată nu mi-au permis. Mulțumim Domnului pentru râvna fraților și surorilor de-acolo și pentru toți cei care au ascultat Evanghelia.
Emil a participat și la o conferință cu tema misiunii, la Vaslui. Toate aceste ocazii au fost binecuvântate oportunități de slujire.
          Totuși, ceea ce Dumnezeu avea pregătit pentru familia noastră erau binecuvântări la care visam demult.
          Cei care ne cunosc familia știu frământările pe care le-am avut mulți ani cu fiul nostru cel mare, mai ales după ce a devenit adolescent. Prin el Dumnezeu a ales să ne modeleze pe noi, ca părinți. Deși cunoștea Scriptura de mic, când a crescut s-a îndepărtat ușor. Apoi a revenit pentru un scurt timp și după aceea a părut pierdut în ateism, crez pe care nu se ferea deloc să-l proclame ori de câte ori avea ocazia, ceea ce era în contradicție cu ceea ce noi afirmam. Prin Filip Dumnezeu ne-a apropiat mai mult de Sine, pentru că rămăsesem fără metode și rugăciunile noastre deveneau tot mai simple cu privire la el: „Doamne, ai milă! Deschide-i ochii să Te vadă! Iartă-l!” Îl încredințam pur și simplu în mâna Domnului, fără a-I cere ceva special. Abia îndrăzneam să cerem o soție potrivită pentru el. Ce soție i s-ar potrivi unui rebel? Dar ce minunat e că Dumnezeu privește la ceea ce poate fi un om, nu doar la ceea ce este. Așa că El a adus-o pe Andreea în viața lui. O fată cu frică de Dumnezeu, sinceră, inteligentă, frumoasă și foarte îndrăgostită de Filip. Ea a primit Cuvântul și a fost foarte deschisă să afle mai mult, chiar dacă Filip nu era de acord. Dar Dumnezeu era la lucru și în viața lui. Au fost împreună în Anglia timp de un an și s-au întors în țară pentru scurt timp, în august, pentru a se căsători. Cu două zile înainte de cununie Andreea a primit botezul, într-o seară de rugăciune, la adunare. Demult își exprimase dorința și acum era momentul. La patru zile după cununie Filip și-a exprimat dorința de a se boteza. Ceea ce-l reținuse era fumatul. Dar a ales să fie al Domnului și să-L lase pe El să facă ordine deplină în viața lui.
          Au nevoie de rugăciune pentru că sunt tineri, într-o țară străină, având un vrăjmaș necruțător. Ne rugăm pentru ei ca să fie transformați asemenea chipului Lui, să fie călăuziți spre ceea ce Domnul vrea de la ei și să găsească acolo o adunare vie, plină de râvnă pentru Domnul.

✉ Scrisoare misionară: Familia Leţu, Mongolia 🔴 Unde e “acasă”?

Dragi prieteni, 

deși ne-am dorit să vă scriem imediat ce am ajuns în țară, în luna iunie, am reușit abia acum, după vreo cincizeci de zile.

          Am plecat din Ulaanbaatar pe 1 iunie și după o călătorie lungă în care Domnul ne-a purtat de grijă am ajuns pe 8 iunie în România. Ne-a fost greu să lăsăm în urmă atâția noi prieteni și am experimentat ce înseamnă să te simți prins parcă între două lumi paralele: am plecat de „acasă” înspre casă. Chiar Ștefan, căruia am putea spune că îi era cel mai dor de țară, după vreo trei săptămâni a întrebat când ne întoarcem „acasă” în Mongolia. Ei bine, deși ne-am dori mult să ne putem întoarce cât mai repede, se pare că nu se poate. Copilașul nostru trebuie să se nască spre sfârșitul lunii septembrie, când începe deja iarna în Siberia, pe unde ne e drumul. Și acolo iarna se termină pe la finalul lui aprilie. Însă Dumnezeu a potrivit bine toate lucrurile, ca de obicei. Spun asta pentru că dacă n-ar fi fost copilașul, am fi venit în țară doar pentru o lună, în special să luăm manualele pentru școala copiilor, și cu siguranță  am fi petrecut puțin timp cu părinții/bunicii, cu atât mai puțin cu voi toți, prietenii noștri, pe care ne-a făcut mare plăcere să vă vizităm, iar pe unii dintre voi să vă și cunoaștem.

          Da, nici n-am reușit să despachetăm că am pornit prin țară să facem vizite, atât timp cât condiția fizică mi-a permis (Alina). Am avut bucuria să împărtășim deja cu mulți dintre voi un rezumat a ceea ce au însemnat pentru noi cele aproape zece luni petrecute în Mongolia.

          În ce mă privește, Dumnezeu mi-a arătat chiar înainte de a pleca, atât de clar, că planul Lui a fost și de această dată diferit de al meu. Eu mă gândeam să ajut pe cei care deja erau acolo, familia Șoldan, și am fost mereu frustrată că nu am putut face asta din cauza faptului că a trebuit să lucrez pentru a avea viză. Apoi sarcina m-a “domolit” și mai mult în toate activitățile mele. Cu toate acestea, atunci când am terminat școala, ambele directoare (coreană și mongolă) mi-au spus că mă așteaptă să mă întorc cât mai curând și împreună cu profesorii mi-au făcut cadouri. A fost surprinzător pentru mine, dar cel mai neașteptat lucru a fost să primesc scrisori de apreciere de la elevi. Una din ele m-a convins că în tot acest timp cât am fost acolo, școala a fost exact locul unde Dumnezeu a vrut să fiu. Scrisoarea era de la un adolescent a cărui mamă a murit de cancer anul trecut, înainte de începerea școlii. Tată nu are și locuiește împreună cu fratele lui și prietena acestuia. Deși era un elev foarte bun la învățătură durerea l-a făcut să se refugieze în jocuri video, jocuri ce l-au transformat în scurt timp într-un “elev problemă”. Conducerea școlii a avut o discuție serioasă cu el, iar eu i-am vorbit oridecâte ori am avut ocazia și l-am încurajat să-și pună încrederea în Domnul. Nu a fost nevoie să-i vestesc Evanghelia, pentru că fiind școală creștină zilnic aveau timp devoțional la care participau deopotrivă elevi și profesori, fie că erau sau nu creștini. N-aș fi crezut vreodată că l-au influențat în vreun fel cuvintele mele. Dar se pare că da. Mai târziu, tot gândindu-mă la scrisoarea lui, mi-am amintit versetul în care Domnul spune că e gata să dea popoare pentru viața cuiva. Și dacă Domnul a vrut ca familia noastră să stea zece luni în Mongolia pentru viața acestui adolescent, atunci s-a meritat din plin!

          Și pentru Lidia fost greu să se desprindă de prietenii ei mongoli cu care începuse să petreacă tot mai mult timp. „În sfârșit am și eu prieteni și trebuie să plec”- ne-a spus ea. Noi ne bucurăm că era vorba de tinerii dintr-o biserică mongolă.

          Ștefan abia aștepta să vină în țară, la bunici, dar în scurt timp a început să asculte muzica mongolă cu care se obișnuise. “Uite ce mi-ai făcut!” mi-a zis într-o zi, după ce ascultase câteva melodii de laudă în mongolă. I-am răspuns că dacă cineva i-a făcut “ceva”, atunci Acela e Dumnezeu.

          Și tot cam pe ultima sută de metri petrecută în Mongolia, Emil a avut bucuria să constate că într-adevăr sunt mulți mongoli care vorbesc românește. Chiar așa! Întâlniserăm noi vreo două doamne care au făcut facultatea în România și vorbeau românește, dar se pare că sunt mult mai multe persoane în această situație. Emil a fost frustrat simțindu-se inutil în timpul șederii în Mongolia. Nu putea vorbi decât cu cei care vorbeau engleză, ajuta atunci când era nevoie oriunde era nevoie, dar asta nu era suficient pentru el.Întâlnirea acestor mongoli vorbitori de limba română, pregătiți de Dumnezeu cu mulți ani în urmă, ne-a făcut să ne gândim serios și să ne rugăm ca Domnul să aducă lângă El pe acești oameni, formând o biserică mongolă de limba română. Domnul poate! Voia Lui să se facă!

          Toate aceste experiențe n-ar fi fost posibile fără ajutorul vostru în rugăciune și financiar! Vă mulțumim! Domnul să vă răsplătească! Avem în continuare nevoie de susținerea voastră pentru timpul care ne stă înainte deoarece până la momentul întoarcerii noastre în Mongolia, vom rămâne implicați atât în facilitarea Cursurilor Kairos în Republica Moldova și în țară, cât și în evanghelizarea personală. Începând cu 29 iulie până pe 3 august, Emil participă la o tabără de instruire și evanghelizare personală în Hațeg. Domnul să lucreze și să-l folosească!

✉ Scrisoare misionară: Familia Leţu, Mongolia 🔴 Mulțumiri și provocări

„Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreuna cu el. Voi sunteți trupul lui Hristos, și fiecare, în parte, mădularele lui.” (1Cor.12:26-27)
         
          A trecut destul de mult timp de când nu am mai scris și asta pentru că așteptam să vă dăm vești bune, cum ar fi: "fântâna e gata". Dar se pare că încă mai trebuie să ne rugăm. Până atunci ne bucurăm de modul în care Domnul ne ajută să împlinim voia Lui. Vreau astfel să mulțumesc tuturor celor care iau parte la proiectul "Fântâna din Ulziit": Ambrus, Ruxandra, Eleazar, tinerilor din Cluj, Pieter (Olanda), biserica Română din Arganda del Rey (Spania), biserica din Sibiu, biserica din Bacău și bisericilor din Alexandria. Mulțumim pentru generozitatea fiecăruia dintre dumneavoastră. Pentru că am primit mai mulți bani decât consideram necesar, am cerut acordul celor pe care îi cunosc personal să folosesc diferența de bani pentru lucrările care vor urma.
          Deasemenea vreau să mulțumesc lui Răzvan, lui Dragoș, Ruxandrei, Mariei și Agenției Kairos care au contribuit la strângerea de fonduri pentru cumpărarea biletelor de avion necesare membrilor echipei care urmează să vină curând. Biletele au fost cumpărate, dar nu au fost achitate integral (prin harul Domnului voi adăuga eu diferența).
         
          Echipa va veni pe 25 aprilie și va sta o lună aici. Pentru această perioadă vă rog să ne fiți alături în rugăciune pentru:
- Finalizarea actelor necesare conectării la energia electrică (deși au fost demult depuse, încă așteptăm).
- Forarea fântânii cât mai curând (actele sunt în aceeași situație ca la electricitate).
- Finalizarea băilor de la parterul clădirii până la plecarea echipei (costă aproximativ 3000 euro din care avem doar 2000 euro strânși).
- Finalizarea instalației electrice la parter și montarea camerelor de supraveghere (în valoare de 700 euro).
- Finalizarea fațadei (aproximativ 450 euro - nu este foarte urgent, dar dacă tot avem echipa aici ar fi bine să fie făcută).
- Achiziționarea unui container (1000 eur) pentru a fi transformat în magazie (acum ținem uneltele unde vor fi băile, dar trebuie mutate ca să putem lucra).
 
          Aici se încheie lunga listă de provocări care ne stau înainte și avem încredere că după cum am început împreună vom și termina împreună. După cum v-am spus și în scrisorile trecute, partea de sus a clădirii este deja folosită din noiembrie anul trecut pentru cursuri de engleză (la care se înscriu tot mai mulți copii în ultima vreme), studiu biblic și de curând,  lecții de chitară.  La parter urmează să se facă tabere în această vară și ne rugăm ca totul să fie gata până atunci. Deasemenea trebuie finalizate toaletele din curte (două), pe care le vom face cu materialul pe care îl avem deja.

✉ Scrisoare misionară: Familia Leţu, Mongolia 🔴 Proiectul „Fântâna de la Ulzit”

  “Trebuie ca și ai noștri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune pentru nevoile grabnice și să nu stea neroditori.” (Tit 3:14 ).  De ce noi ar trebui să fim cei dintâi?

          Am să vă împărtășesc ce am învățat din experiența cu proiectul “Fântâna”. Mai întâi, trebuie să recunosc că am avut puțină credință că se vor strânge cei 3.000 de euro până în luna mai, anul acesta (am zis în sinea mea: “cred Doamne, ajută necredinței mele”). Dar am vazut încă o dată cum slava Lui se vede mai bine în slăbiciune, sau în ceea ce adeseori noi numim – imposibil.

          Am văzut ce înseamnă “cel dintai” când, în luna ianuarie, aveam aproape toți banii, iar în februarie erau chiar mai mulți (e drept, unii fiind doar promisiuni). Aceasta m-a determinat să iau legătura cu donatorii cunoscuți și să le cer permisiunea de a folosi banii în plus pentru băi sau alte nevoi ce mai sunt la Ulzit. Unii donatori poartă numele de “tinerii din Cluj”, numele altora mi-e necunoscut, dar știu că Domnul îi cunoaște și îi binecuvântează pe toți. Așa am realizat că, atunci când văd o nevoie, trebuie să iau inițiativa. Vă mulțumim tuturor: frați, tineri, biserici, pentru dărnicia cu inimă largă, pentru perseverența unora dintre voi, pentru dedicarea altora care au mobilizat și alte persoane și biserici.

          Acum vreau să lansez o nouă provocare, pe care o consider un obstacol și abia astept să văd cum Domnul se va implica: în luna mai, anul acesta, așteptăm să vină o echipă formată din fr. Costică (a mai fost de două ori la lucrările de la Ulzit) împreună cu soția, apoi Răzvan (tânărul care a facut instalația electrică la etaj, anul trecut și acum ar trebui să termine pe cea de la parter) și (sper) un frate din Spania. Biserica din care noi facem parte este micuță, aproximativ 75 de membri, din care unii sunt în Mongolia, alții la facultate iar alții pensionari. Așadar este greu să susțină întregul cost a-l călătoriei fr. Costică și soției lui (de care avem nevoie să gătească pentru cei care vom lucra toată ziua). Fratele  Costică, din lucrări de construcții trăiește, și este gata să renunțe la o lună de muncă (de câștig) pentru a o da Domnului, venind aici. Răzvan, deasemenea, își va lua o lună de concediu fără plată (dar răsplătită de Domnul). De aceea, vă provoc să fiți „cei dintâi” în a face posibilă călătoria lor, călătorie pentru care necesarul financiar este 2500 de euro. Deja astăzi, am împărtășit acest aspect cu un mic grup de prieteni și frați care au donat primii 300 lei. Vrem ca la începutul lunii aprilie să putem cumpăra biletele. Cei care vreți să fiți parte a acestei lucrări, o puteți face în contul Agenției Kairos sau al meu, cu specificația “Echipa Mongolia Mai”. De asemenea, dacă este vreun frate care știe să monteze instalații sanitare, să pună gresie, faianță, îl rog să ia legătura cu fr. Valentin Hrihorciuc sau cu mine, cât mai repede. Ar trebui să aibă pașaport valabil cel puțin încă șase luni și să fie dispus să lucreze cu material din Mongolia (care poate fi ceva nou pentru el). Fie ca Domnul să Își facă voia cum crede El de cuviință! Vizele trebuie luate tot în aprilie, deci totul trebuie demarat cât mai repede. Așa vom ști că El a lucrat și nu pregătirea noastră (așa a fost de fiecare dată).

     Vă îndemnăm să ne fiți alături în rugăciune pentru:

✉ Scrisoare misionară: Familia Leţu, Mongolia

Pace,
          Azi mi-a venit în minte capitolul 9 din Faptele Apostolilor: „Întoarcerea lui Saul”. Mă gândeam la cât de hotărât era să-și împlinească planul, la cât de pregătit a plecat la drum, având scrisori care să-i înlesnească slujba. Era convins, probabil, că nimic nu-i va sta în cale. Dar oare așa să fi fost? Pe drumul pe care a pornit o lumină puternică l-a orbit și un glas i-a vorbit. S-a zdruncinat din temelii toată convingerea lui. Brusc, "socoteala din târg nu s-a potrivit cu cea de-acasă" -  vorbă veche, românească. Planul lui Dumnezeu era altul, mult mai bun din toate punctele de vedere!

          Am găsit o mare asemănare între călătoria lui Saul și cea a a familiei noastre. Cu excepția că, scopul cu care am plecat noi la drum a fost diferit de cel al lui Saul. Deși nu știam exact ce vom face aici (în linii mari: am venit să ajutăm familia Șoldan în lucrare), totuși când am ajuns la destinație ne-am dat seama că știm mai nimic. Eu, Alina, a trebuit să mă angajez ca să obținem viza (asta mi-a dat peste cap tot ce eram hotărâtă să fac). Eram hotărâți să învățăm limba, împreună, pentru că separat e mai dificil din mai multe puncte de vedere. Nici aici n-am reușit mare lucru. Până la venirea gerului năpraznic Emil a avut câteva împliniri cu finisarea interioară a clădirii, în lucrarea cu tinerii cu handicap și împreună ne-am bucurat ocazional de posibilitatea de a ajuta alți români în lucrarea cu orele de conversație în limba engleză (unde aveam libertatea de a alege subiectul și de a conduce discuția – adică am “semănat” cât am putut). Au urmat tot felul de “valuri”, în sus și în jos, cu adunarea de aici, cu Cursurile Kairos, cu tinerii necreștini pe care i-am cunoscut și cu care am păstrat legătura. Ne uităm la cele 6 luni care au trecut și am putea spune: n-am făcut nimic! Dar oare chiar așa să fie? Singura certitudine pe care o avem, este că am ascultat de Domnul la fiecare pas și ne-am lăsat călăuziți de El în tot ce am făcut. Agenda personală, cu planurile noastre, am aruncat-o la coș pentru că nu se potrivea cu realitatea. A trebuit să spunem și noi: „Voia Ta, Doamne, să se facă, nu voia noastră!”

          E încă iarnă (și la propriu și la figurat), dar într-o zi va veni primăvara (vom începe proiectul cu fântâna și tot ce ține de el). Într-o zi, “semințele” pe care le-am semănat vor încolți, vor crește, vor înflori și vor aduce rod, pentru că le-am încredințat Grădinarului. Și vom continua în ritmul Lui, așa cum ne călăuzește. Și nu știm niciodată dinainte care sunt planurile Lui. Știm doar că sunt desăvârșite și ne e de-ajuns. Trebuie doar să ascultăm de glasul Lui. Am văzut și vedem mâna Lui la lucru în viața noastră. Putem spune că Stăpânul  Își șlefuiește bine armele înainte de a le folosi în luptă. Și șlefuirea o face prin metodele Lui.         

✉ Scrisoare misionară: Familia Leţu, Mongolia

Iată-ne, prin harul Domnului, în anul 2018! Au fost primele sărbători pe care le-am trăit departe de cei dragi. Am sperat că vom fi poate mai liberi ca de obicei, dar nu a fost așa. Serbări la școală, cadouri pentru copiii cu care lucrăm și multă agitație. Dar o agitație diferită de cea cu care eram obișnuiți: prea mult accent pe sărbătoare și prea puțin interes pentru Cel sărbătorit. De fapt Crăciunul este doar un alt motiv de petrecere pentru mongoli. Le place să organizeze petreceri cu colegii de serviciu, să mănânce împreună, să cânte și să danseze. La fel și copiii: la școală fac serbare și nu fac ore (deși nu este zi liberă).

          Ca să ne odihnim puțin am plecat pentru două zile într-o altă provincie, cu prietenii noștri români. A fost un timp binecuvântat, cu aer curat, cer senin, soare superb și zăpadă proaspătă chiar la cumpăna dintre ani. Și pentru că era duminică, am fost și la adunare. Am văzut trei biserici în acel orășel și am vizitat două dintre ele. Erau biserici mici, una de vreo 10 persoane, cealaltă de vreo 30. Într-una din ele predica (probabil on-line) era proiectată pe perete. Cel care predica era coreean și era tradus în mongolă. Am bănuit că nu aveau un pastor al lor. În adunare era doar un frate, restul erau surori. În cealaltă adunare programul a fost condus de o soră, dar a predicat un frate care vestise Evanghelia în peste trei sute de localități din Mongolia. Aici am auzit și mărturii care m-au făcut să dau slavă Domnului pentru modul minunat în care îi cheamă pe oameni și îi mântuiește.   

După ce ne-am întors în capitală am făcut o vizită la școală ca să aflu care sunt zilele de activitate din timpul vacanței (că aici se lucrează în vacanță) și am avut neplăcuta surpriză de a afla că după trei zile de activitate voi avea de predat dintr-o carte nouă, timp de două săptămâni, extra ore de engleză. Eu îmi propusesem să repet mult la limba mongolă, să recapitulez ceva lecții cu copiii mei, dar n-am reușit. Deja am început să mă obișnuiesc cu faptul că mereu apar activități neprevăzute, care îmi absorb toată energia. Și ca să fie chiar o "vacanță" de neuitat, ne-am pomenit cu vecinii de sub apartamentul nostru la ușă, supărați că i-am inundat. Noi nu aveam nici cea mai vagă idee că, așa cum noi am fost inundați cu o lună în urmă, vom inunda și noi pe alții. Apartamentul are țevile de apă pe sub parchet, în stil coreean. A trebuit să oprim căldura până la rezolvarea problemei. Dumnezeu a fost cu noi în toată această situație, pentru că deși era noapte și mai puțin de -20˚C afară, nu ne-a fost frig deloc până a doua seară când am cumpărat o aerotermă mică, suficientă pentru încălzi cât de cât apartamentul nostru. Dumnezeu ne-a scos în cale persoanele potrivite chiar la timpul potrivit și problema s-a remediat (nu înțelegem cum, pentru că doar au pus un robinet de separare a căldurii pentru fiecare cameră în parte și au dat drumul la căldură, deci apa curge prin aceleași țevi neschimbate, dar nu mai curge la vecini !?). Cu ocazia asta am cunoscut familia proprietăresei și ne-am bucurat că știu engleză. Ne-au invitat pe la ei. Ne rugăm ca Domnul să construiască o punte de legătură între noi și să li se descopere.

✉ Scrisoare misionară: Familia Leţu, Mongolia

“Inima îmi zice din partea Ta: "Caută fața Mea!" și fața Ta, Doamne, o caut!”

(Psalmul 27:8)

 
          A mai trecut o lună în Mongolia! Trece atât de repede timpul și când mă uit în urmă mă întreb: ce am reușit să fac până acum?

          Luna aceasta am încercat să terminăm camera de jos, pereții și tavanul de la clădirea din Ulziit. Va urma podeaua și instalația de încălzire de care este nevoie ca să putem ține aici lecțiile cu copiii. Tavanul este gata, pereții sunt gata mai mult de jumătate, dar n-am putut termina pentru că este foarte frig și îngheață. Sperăm să putem încălzi suficient cât să terminăm (avem o sobă mică din fontă). Vom termina imediat ce va fi posibil.

          Pentru viitor ne gândim la un proiect de lungă durată, la care pot participa toți cei cu inima largă: este vorba de o fântână pe care vrem să o facem la Ulziit, pentru că nu avem apă. Dar ne-am gândit la ceva mai mult: o astfel de fântână ar fi o binecuvântare nu doar pentru noi, cei care vom lucra aici cu copiii și vom face tabere, dar și pentru vecinii noștri, care nu au apă curentă și nici nu-și pot permite să foreze pentru a-și face fântâni. Apa este la o adâncime de aprox. 80m și cu 38€/m forat (terenul fiind foarte dur) o fântână ar costa peste 3000€. Privind la fondurile de care dispunem am spune că nu se poate, dar privind la Dumnezeu, știm că este posibil pentru că El ne unește forțele și ne binecuvântează dărnicia.

          Deși vecinii din Ulziit n-au apă, vecinii din capitală ne-au inundat de două ori în câteva zile, ceea ce a fost neplăcut, dar știm că nimic nu este la “întâmplare”. Așa că am găsit că este o ocazie potrivită să le spun că suntem creștini. Am lansat o invitație care să nu aibă ca subiect inundația. Rugați-vă ca Domnul să lucreze și să avem ocazia să le vorbim despre “seceta sufletească“ – soțul (japonez) și soția (mongolă) vorbesc foarte bine engleza.

✉ Scrisoare misionară: Familia Leţu, Mongolia

Dragi parteneri de lucrare,

          Iată că după o lună de ședere în Mongolia am fost nevoiți să ieșim din țară pentru că nu ni s-a prelungit viza turistică și viza de lucru nu era încă procesată. Așa că am plecat în Rusia, pentru două săptămâni, până ce am primit acceptul de a ne întoarce.

          Pe 28 septembrie ne-am întors din Rusia și a doua zi ne-am dus deja să depunem actele pentru cardurile de rezidență, pe care încă le așteptăm de la autorități.
         
            Aducem înaintea voastră și motivele pentru care să mijlociți înaintea Domnului atunci când vă gândiți la noi:

- Rugați-vă pentru tânărul kazac cu care am putut vorbi și pentru Chriss – Domnul să li se reveleze; pentru vindecarea rănilor sufletești ale tinerei, ca Domnul să-i arate măreția harului în care a cuprins-o și pe ea; pentru copiii cu dizabilități – Domnul să-Și arate puterea și harul în lucrurile slabe ale acestei lumi.

- Rugați-vă ca Domnul să ne dea putere de înțelegere și de memorare a limbii mongole.

- Rugați-vă ca Domnul să ne dea noi oportunități de vestire a Evangheliei.

- Rugați-vă ca  Domnul să-i dea multă energie, înțelepciune și putere de concentrare Alinei cu elevii de la școală.

            Mulțumim Domnului pentru fiecare partener de rugăciune și de ajutor financiar, pe care l-a adăugat echipei noastre și pe care-l va mai adăuga. Dacă putem face ceva aici, este pentru că ne sunteți alături.
                     

Cu drag,
Emil, Alina & copiii

Pentru a citi scrisoarea completă primită de la familia Lețu, vă rugăm click AICI.

✉ Scrisoare misionară: Familia Leţu, Mongolia

    "Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos."   Coloseni 3:23-24

Dragi prieteni,
 
          Avem deja două săptămâni de când am ajuns în Mongolia și demult ne dorim să vă trimitem câteva știri despre noi. Am fost mult mai ocupați decât am crezut că vom fi în această perioadă de început și vom continua să fim la fel. În curând trebuie să aplicăm pentru prelungirea vizei de turist, pentru că mai durează până va fi procesată viza de lucru. Datorită rugăciunilor voastre, cu ajutorului lui Sami și, bineînțeles, prin harul lui Dumnezeu, Alina a găsit de lucru la o școală coreeano-mongolă și va preda limba engleză. Acest lucru asigură viza pentru toți și un ajutor pentru suportul nostru care ajunge astfel la 75%. Mulțumim Domnului pentru purtarea Lui de grijă și pentru această școală unde Alina este binevenită, pentru că mulți dintre profesorii coreeni și directoarea mongolă sunt creștini. Cu toate acestea nu e ușor, pentru că de la 7.30 până la 14.00, de luni până joi, va fi la școală și acasă copiii vor trebui să învețe singuri (Alina le verifică temele când vine și le explică lecțiile mai dificile). Eu am ajutat peste tot pe unde a fost nevoie: timp de o săptămână a fost o tabără de zi cu tineri mongoli cu dezabilități, cu care am făcut trei lecții biblice și m-am bucurat că au fost foarte receptivi. M-am implicat la întâlnirile de duminică cu frații mongoli, în lucrarea din Ulziit, la orele de conversație în limba engleză și, începând cu 4 septembrie, vom avea de trei ori pe săptămână, lecții de limba mongolă. Îmi doresc să stăpânesc din ce în ce mai bine și limba engleză de care am nevoie peste tot, până voi învăța mongola.
          Mulțumim Domnului și pentru purtarea de grijă în ce privește adaptarea noastră aici (a trebuit să cumpărăm multe lucruri pentru că mașina noastră mică nu a putut transporta toate lucrurile și electrocasnicele de care avem nevoie - și încă mai avem multe de luat, în special haine și încălțăminte foarte groase pentru iarnă).
          Mulțumim Domnului și suntem recunoscători pentru că ne ține sănătoși, chiar dacă vremea deja a început să se răcească și chiar dacă mâncarea e diferită. Mulțumim Lui și pentru că poartă de grijă părinților noștri și lui Filip, care lucrează acum în Anglia.
          Și vrem să vă mulțumim încă o dată pentru că ne susțineți, pentru că mijlociți pentru noi și știm că totul ar fi fost mult mai greu fără voi. Dacă suntem bine acum, este pentru că mijlociți și aveți grijă de noi .
          În final vrem să vă îndemnăm să continuați să vă rugați pentru ca: harul Domnului și mântuirea Lui să fie peste Filip; să nu avem probleme la prelungirea vizei turistice și viza de lucru să fie procesată fără întârziere sau probleme; să obținem ușor viza de China (da, va trebui să ajungem și acolo, aproape de granița cu Mongolia, unde este un consulat de unde putem ridica viza de lucru pentru MNG, deoarece în Mongolia, România nu are ambasadă, ci doar un consul onorific, fără autoritatea de a emite astfel de documente); să avem pricepere și memorie bună pentru învățarea limbii mongole; Domnul să dea har și binecuvântare la lecții, Alinei la școală și copiilor acasă; Domnul să ne dea har, înțelepciune și pricepere în lucrarea de zidire a micuței adunări cu frați mongoli – Duhul Domnului să le înflăcăreze sufletele; Domnul să ne călăuzească spre aceia care-L caută.

Vă mulțumim că ne sunteți parteneri în lucrare!
Harul Domnului, pacea și binecuvântarea Lui să vă fie date din belșug!!

                                               

Cu drag,
Emil, Alina & copiii

✉ Scrisoare misionară: Familia Leţu, Mongolia

Dragii noștri prieteni,

          Este prima noastră scrisoare pe care v-o trimitem,  de când am părăsit țara. Încă dinainte de a pleca, am știut despre ce vom scrie: despre voi. Da, vom scrie despre voi, toți cei care ați rămas în urmă, pentru că ne-ați trimis pe noi înainte; ne-ați însoțit cu rugăciunile voastre prin toate etapele pregătirii; ați dăruit chiar peste puterile voastre, ați adăugat acolo unde era lipsă și ați făcut posibilă plecarea noastră. Dacă suntem aici, este pentru că voi ați ascultat de glasul Domnului, la fel cum am ascultat și noi. Suntem împreună lucrători cu Domnul, cu toții! Și vrem să știți cât de mult vă apreciem!
          Chiar dacă distanța și lipsa internetului ne împiedică să comunicăm momentan, totuși vrem să știți, că deja ne e dor de voi, ne rugăm pentru voi, vă binecuvântăm în numele Domnului și  Îi mulțumim pentru fiecare dintre voi.
 

Harul, pacea și binecuvântarea Domnului să vă fie însutite!

                                               

Cu mult drag,
                                                Fam. Lețu-Dragomir Emil,
 Alina, Lidia & Ștefan

✉ Scrisoare misionară: Familia Leţu, Mongolia

„Isus a zis: Oricine pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este vrednic pentru Împărăția lui Dumnezeu”. Luca 9:62
         
          După câteva săptămâni pline, iată-ne intrați pe drumul cu „sens unic”.
          Am pregătit tot ce a trebuit pentru ca școala copiilor să continue și în Mongolia (am cumpărat toate manualele și caietele speciale pentru homeschool), am trecut cu bine prin interviul cu bordul de misiune al Agenției Kairos, am luat viza de 30 de zile pentru Mongolia (de aici nu se poate da mai mult decât viza turistică) și am depus actele pentru viza de tranzit prin Rusia (sperăm să nu fie probleme). Domnul a fost și este credincios, purtându-ne de grijă și dându-ne tot ce avem nevoie pentru această călătorie fără bilet de întoarcere. Încă mai așteptăm răspunsuri de la cei care ne-au comunicat că vor să facă posibilă șederea noastră acolo, susținându-ne financiar.
          Totuși mai avem un „hop” de trecut: Alina a fost programată pe 27 iulie la noi analize (câteva au fost deja făcute pe 19) și internare la un spital din București, pentru a scăpa de pietricica (de aprox. 1cm) care se tot mărește, de la rinichiul drept. Sperând că totul va fi bine, pe 7 august vom porni spre Mongolia cu cei doi copii mai mici. Filip a terminat liceul și s-a înscris la facultate. Domnul să-i dea înțelepciune în tot ce are de făcut!