Mana de Luni: Jim Langley 🔴 DEPĂȘIND ÎMPREUNĂ VREMURILE GRELE

Probabil și dumneavoastră vă puteți raporta la ceea ce eu numesc „vremuri grele”. Cea mai mare parte a vieții nu este doar lapte și miere, așa cum ne-am dori. Cu toții trecem prin perioade în care sentimentul nostru principal este nemulțumirea și ne dorim ca viața să fie mai confortabilă și mai puțin stresantă. Mulți oameni se comportă ca și cum totul este minunat, dar în realitate circumstanțele lor sunt altele.

Acești indivizi afișează de obicei o altă față, ei nu își spun amploarea problemelor și frământărilor nici măcar celor mai apropiați. Ei se comportă ca și cum dacă își ascund problemele acestea vor dispărea. Ați experimentat vreodată acest lucru? Mă pot considera fericit pentru că am prieteni apropiați în care să  pot avea încredere indiferent de ce îmi aruncă viața în față. Multe dintre afacerile din ziua de azi îmi provoacă mult stres, astfel este bine să am aproape câțiva oameni de afaceri creștini pe care mă pot baza, atât pentru a-i asculta cât și pentru a oferi sfaturi înțelepte.

Implicarea mea în CBMC a reprezentat o resursă minunată de-a lungul celor 33 de ani. A fost bine să mă aflu în preajma altor persoane care se pot identifica cu aceste încercări și provocări obisnuite ale vieții. Fiind înconjurat de oameni cu o astfel de înțelepciune am avut puterea de a  persevera prin încercările înflăcărate ale antreprenoriatului și de a nu ceda în fața dușmanului.

Unul dintre versetele mele preferate din Biblie este Eclesiastul 4:12, care spune “Și dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă, și funia împletită în trei nu se rupe ușor”.  Viața funcționează cel mai bine atunci când este jucată ca sport de echipă! Eu am fost implicat în sporturile de echipă aproape întreaga-mi viață. Atunci când o echipă joacă împreună, fără vreo preocupare pentru prestația și gloria individuală, are loc un fenomen sinergic.  Atât în sport cât și în viață există un sentiment unic de satisfacție asociat cu victoriile echipei – și chiar cu înfrângerile ei.

În cadrul afacerilor  munca în echipă poate avea rezultate similare. Și atunci când munca este realizată împreună cu frați de credință în Isus Hristos, putem experimenta o victorie mult mai dulce. Putem astfel să sărbătorim nu doar realizările personale, ci și bucuria de a lucra împreună în echipă, având la dispoziție  abilitățile și talentele noastre diferite pentru a ne atinge țelul sau misiunea comună.

Mi-am amintit de un pasaj , Luca 24: 31-32, care descrie doi ucenici mergând și vorbind cu Isus – imediat după moartea, îngroparea și învierea Lui – pe drumul spre Emaus, fără să își dea seama că El este Domnul. La sfârșitul acestei scene, Isus frânge pâinea cu ei și apoi dispare.  Este scris, “Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut, dar El s-a făcut nevăzut dinaintea lor. Și au zis unul către altul: Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?“

Cu Duhul Sfânt locuind în toți cei care îl urmează pe Hristos, și noi putem avea acea inimă și minte care ard pe măsură ce suferim încercările vieții împreună pe acest pământ. Cu siguranță apostolul Pavel a experimentat propriile sale “vremuri grele” în urma convertirii sale de la un persecutor al creștinilor la un ambasador zelos al lui Hristos. În  scrisorile pe care le adresează bisericilor din Roma, Corint, Galateni, Efes, Filipi, Colose și Tesalonic el vorbește despre luptele pe care le-a îndurat pentru cauza lui Hristos.

El a rămas puternic și de neclintit în dragostea Lui imensă și în devotamentul pentru Domnul și Mântuitorul lui în toate aceste lupte. Îmi pot imagina că au fost momente în care Pavel a biruit deznădejdea  fiind mângâiat de frați și surori în Hristos care i-au fost aproape și care l-au încurajat în lucrearea măreață pe care Domnul nostru i-a oferit-o.

În postura de ucenici ai lui Isus Hristos avem cu toții oportunitatea de a rezista perioadelor de suferință și de provocări pe măsură ce învățăm să îl așezăm pe El pe primul loc în toate lucrurile.  Lucrând împreună în echipe, împărtășind pasiunea comună de a-l sluji pe Domnul, putem să scurtăm vremurile grele, înlocuindu-le cu cele de bucurie.

Mana de Luni: Jim Langley 🔴 CARE ESTE PUNCTUL DUMNEAVOASTRA DE REFERINTA?

Steaua Nordului, cea mai strălucitoare stea din constelația Ursa Minor, este cea mai vizibilă stea cu ochiul liber. Ea a fost folosită de secole pentru a arăta exploratorilor de pe pământ sau de pe mare adevăratul nord astronomic pentru ca, astfel ei să călătorească pe orice cale alegeau. Acest lucru este valabil pentru toți: dacă folosim Steaua Nordului ca punct de referință pe timp de noapte, putem  rămâne ușor pe drumul pe care călătorim. Pe timpul zilei o busolă ne poate ajuta în aceeași manieră ca să rămânem pe traseul drumului. Probabil această informație este nouă pentru unii dintre dumneavoastră, deoarece în zilele acestea noi utilizăm aparatură electronică pentru navigație pentru a determina cea mai scurtă și cea mai rapidă distanță din Punctul A în Punctul B.

Dacă am începe cu un punct de referință în fiecare domeniu al vieții noastre am fi înțelepți. Practic tot ceea ce facem în viețile noastre personale și profesionale au la bază un punct de referință. Acesta servește ca bază a modului în care ne desfășurăm treburile zilnice. El ne ajută ca să determinăm ce direcție trebuie să alegem pentru multele decizii de viață pe care le facem. Dar cum ne selectăm punctul de referință? Pe scurt, este el lumesc sau etern? Indiferent dacă realizăm sau nu, fiecare dintre noi abordăm viața de pe o platformă seculară sau de pe una spirituală. Așa că lăsăți-mă să vă întreb: Care este punctul dumneavoastră de referință?

În ceea ce privește indicațiile vieții noastre de zi cu zi ,noi nu ne putem baza pe niciun dispozitiv electronic pentru a ne arăta calea. Noi avem nevoie de o busolă morală în care să putem avea încredere în mod implicit. Pentru mine acea busolă morală este  mulți ani Biblia, Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu. Am găsit răspunsuri la toate întrebările vieții în cele 66 de cărți cuprinse în Vechiul și Noul Testament. Eu merg zilinc la Cuvântul lui Dumnezeu din moment ce el mă ajută să navighez în călătoria mea persoanlă.

Cu mult înainte în viața mea m-am încrezut în propria mea judecată, care era bazată pe ceea ce se întâmpla în jurul meu. Am privit la lume și am făcut tot ce am putut mai bine pentru a-i urma pe cei pe care îi consideram încununați cu succes în domeniile lor de expertiză. Dar în momentul în care l-am acceptat pe Hristos ca Mântuitor și Domn, am realizat că în majoritatea aspectelor vieții  încrederea în modelele și valorile acestei lumi nu sunt profitabile. De atunci călătoria mea a fost plină de bucurie și pace. Lucrurile pentru care mă luptam altădată au devenit mult mai puțin importante. Accentul meu este pus  acum pe relațiile strânse și pe  a-i fi pe plac lui Dumnezeu în tot ceea ce fac.

În anul 1988 Harvey B. MacKay a publicat tratatul clasic în managementul vânzărilor, Înoată cu Rechinii fără a fi Mâncat de Viu. Această carte, actualizată în 2005, rămâne o resursă valoroasă atât pentru afacerile mici și mari, cât și pentru a reuși în activitatea aleasă. În majoritatea cazurilor principiile folositoate pe care el le prezintă nu sunt noi; multe dintre ele pot fi găsite în Biblie. Sincer, eu mai degrabă aș apela direct la cartea Proverbelor pentru sfaturi în ceea ce privește modul în care îmi trăiesc viața personală și profesională. Din moment ce această carte are 31 de capitole, putem pune deoparte câte unul pentru fiecare zi a lunii!

Eu prefer  să citesc cuvintele Regelui Solomon, autorul cărții Proverbe, care este considerat cel mai înțelept om din istorie. Conform evidențelor istorice, el a emis mai mult de 3.000 de proverbe. Numai în capitolul 1 din Proverbe găsim 33 de versete care ne prezintă  adevăruri de valoare de care pot beneficia cu certitudine cei care le citesc. În versetul 7  ni se spune : “Frica de Domnul este începutul științei, dar nebunii nesocotesc înțelepciunea și învățătura”.  Nu există nicio scurtătură pentru dobândirea înțelepciunii.  Cuvântul lui Dumnezeu trebuie aplicat în fiecare zi. Pe măsură ce îl citim descoperim că nu succesul este ceea ce contează cu adevărat, și că oamenii din jurul nostru sunt la fel de importanți ca și noi.

Mana de Luni: Jim Langley 🔴 DESPRE CREDINȚĂ – DE CE CONTEAZĂ CREDINȚA?

„Credința” nu este un cuvânt pe care îl folosim des în piața de afaceri al secolului 21, unde sunt prețuite doar lucrurile palpabile și cuantificabile. Totuși, într-un fel sau altul, cu toții avem sau arătăm o credință. Am putea defini credința ca „încredere deplină în ceva sau cineva”. Mulți își limitează încrederea doar la ceea ce pot face ei înșiși pe cont propriu, având puțină credință, sau chiar deloc, în alții. În ce vă încredeți dumneavoastră?

Personal, am constatat că dacă avem credință în alții, mai ales în Dumnezeu, Tatăl Ceresc, atunci voi putea trăi viața în mod deplin. Găsirea și dezvoltarea unei credințe poate să aibă ca urmare o schimbare de paradigmă în modul cum abordăm viața de zi cu zi. Viața poate să devină mult mai satisfăcătoare atunci când le permitem altora să intre în lumea noastră.

 În mediul nostru de afaceri, este ușor să ne strângem ghemotoc, ca un arici, și să nu le permitem altora să se apropie de noi. Atunci când ariciul își asumă această postură defensivă, devine imobil, nu poate să meargă nicăieri! Cunosc mulți oameni de afaceri care trăiesc defensiv, refuzând accesul celorlalți în domeniul lor.

Acest lucru poate aduce un anumit nivel de succes, dar se pierde oportunitatea de a-și mări orizontul. Dacă s-ar deschide și i-ar lăsa pe alții în viața lor, afacerile lor ar putea să devină mult mai productive. Se pare că le e teamă de influența altora și doresc să primească toată lauda pentru ceea ce ar putea îndeplini.

Totuși, realitatea este că munca de echipă este esențială pentru tot ceea ce facem în viață. În Eclesiastul 4:9-10, împăratul Solomon spune: „Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!”

Apoi încheie această idee cu următoarele cuvinte: „Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.” (Eclesiastul 4:12). Am adoptat acest verset ca pe unul dintre versetele biblice cele mai importante din viața mea, iar de-a lungul anilor am văzut cum familia noastră a trecut prin perioade dificile, știind că Domnul este cel de-al treilea fir care ne-a păstrat puternici. A fost vorba despre credință – întâi în Dumnezeu, apoi în ceilalți.

Există un mod corect de a ne trăi viața. În Romani 1:17, apostolul Pavel proclamă: „...deoarece în ea (Evanghelie, n.tr.) este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: «Cel neprihănit va trăi prin credinţă»”. Acest verset se aplică fiecărui aspect al existenței noastre pe această planetă, inclusiv pentru timpul petrecut în mediul de afaceri și cel profesional. Dacă încercăm să ne conducem viața fără să Îi permitem lui Dumnezeu sau celorlalți să fie parte din ecuație, mai devreme sau mai târziu vom fi înșelați. Mai mult de atât, vom realiza că nu suntem în voia lui Dumnezeu și că nu îndeplinim scopul pe care îl are El pentru viața noastră.

Proverbe 14:8-9 ne învață: „Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă.” Aceia care se izolează de oamenii buni din jurul lor, fără să aibă încredere în ei și fără să aprecieze posibila lor contribuție, și, de asemenea, ignorând îndemnurile din Cuvântul lui Dumnezeu, se află pe un drum spre nicăieri.

Mana de Luni: Jim Langley 🔴 CE VREI ÎN VIAȚĂ?

„Ce vrei în viață?” V-a adresat cineva vreodată întrebarea asta? Cel mai bun răspuns ar fi atunci când îți dai seama ce este cel mai important pentru tine. De-a lungul a peste 50 de ani am tot văzut pe mulți oameni de afaceri care au devenit obsedați de succes în profesia lor. Unii se rugau să aibă un câștig personal din asta.

Nu văd nimic rău în a urmări să ai succes, însă eu cred că Dumnezeu vrea să ne direcționăm rugăciunile nu înspre noi înșine, ci pentru nevoile altora și înaintarea Împărăției Lui. Nu îmi pot imagina cum Dumnezeu abia așteaptă să ne împlinească fiecare rugăciune egoistă de a noastră, când este nevoie de atât de mult bine pe care am putea să îl facem altora.

Câteodată mă gândesc la cuvintele atât de actuale pe care i le-a spus Domnul lui Baruc care a devenit descurajat și l-a pus la îndoială pe Ieremia, în perioada sa de durere și suferință. Iată ce i-a spus Dumnezeu, prin profet, lui Baruc: „Spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul: „Iată că ce am zidit, voi dărîma; ce am sădit, voi smulge şi anume ţara aceasta. Şi tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele! Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul, dar ţie îţi voi da ca pradă de război viaţa ta, în toate locurile unde vei merge»”.”

Trebuie să înțelegem că niciunul dintre noi nu suntem scutiți în mod special. Unii vin pe lume având multe în jur, în timp ce alții au mai puține. Însă cu toții venim pe lume goi și plecăm la fel. A fost o perioadă în viața mea când mă rugam mult pentru succes și pentru răsplătire financiară. Lucrul acesta s-a schimbat radical după ce, în anul 2001, am citit cartea „Rugăciunea lui Iaebeț”, a lui Bruce Wilkinson. M-a ajutat să realizez cât de superficială era viața mea de rugăciune până atunci.

Cartea se bazează pe două versete dintr-un pasaj care vorbește despre genealogia tribului lui Iuda. Începe așa: „Iaebeţ era mai cu vază decât fraţii săi” (1 Cronici 4:9-10). De ce era acest om mai cu vază? Wilkinson explică cum Iaebeț s-a rugat în mod specific ca Dumnezeu să îl binecuvânteze, să îi extindă hotarele, să îl însoțească mereu și să fie ferit de orice nenorocire, ca saă nu fie în suferință. Scrie apoi că Dumnezeu i-a dat ce ceruse!

De atunci, m-am rugat propria mea versiune a rugăciunii lui Iaebeț: „Doamne, te rog să mă binecuvântezi peste așteptările mele. Extinde-mi granițele, zonele mele de influență, pentru gloria Ta. Pune-Ți mâna peste mine mereu, Doamne, și nu lăsa niciun rău să se abată asupra mea, ca să nu provoc rău.” Continui să mă rog astfel, fără să am mari așteptări, și am fost binecuvântat incredibil de mult de-a lungul anilor. Pe măsură ce ne rugăm, ceea este important este atitudinea inimii – mai mult decât cuvintele specifice pe care le adresăm Tatălui Ceresc. El ne cunoaște inima și vrea să ne binecuvânteze în moduri pe care noi nu putem să le pricepem.

Aceasta m-a ajutat să îmi definesc ce vreau eu în viață, dar nu are nimic de a face cu bogății pământești. Multe dintre binecuvântările mele nici nu par a fi binecuvântări. Însă, prin toate acestea, m-am apropiat mai mult de Dumnezeu; Mâna Lui a fost mereu cu mine. Mi-a extins hotarele și zonele mele de influență, și m-a folosit în moduri pe care nu mi le-aș fi imaginat. Într-adevăr, m-a binecuvântat peste așteptările mele.

Am ajuns să înțeleg că nu este vorba despre propriile mele realizări sau abilități. Tot ce contează este să știu că sunt în Voia Lui și într-o zi să Îl cunosc pe El, așa cum este scris în 1 Ioan 3:2: „Prea iubiţilor, acum Suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” Este relația cu Domnul Isus ceea ce contează pentru tine – ceea ce vrei în viață?

Mana de Luni: Jim Langley 🔴 VALORIFICAREA MOMENTELOR MONUMENTALE

Privind în urmă, în viața ta, care au fost momentele acelea monumentale – acele dăți, când vi s-a schimbat viața, în bine sau în rău? Când ați pierdut un loc de muncă, sau când ați găsit locul de muncă visat. Când v-ați hotărât să nu mai fiți un „angajat”, ci să vă deschideți propria afacere. Când v-ați căsătorit, sau când ați devenit părinte.

Folosesc expresia „momente monumentale” din cauza numeroaselor ocazii din Vechiul Testament când Dumnezeu Și-a instruit poporul să zidească monumente să servească drept memoriale, aduceri aminte pentru generațiile viitoare, despre bunătatea și dragostea Lui față de poporul Său. Acestea i-au îndemnat pe israeliți să nu uite niciodată ce a făcut Domnul.

De-a lungul vieții și a carierei mele, Dumnezeu m-a trecut prin mai multe astfel de experiențe de neuitat, care mi-au schimbat viața și care au meritat câte un monument, cel puțin în mintea mea. Dar, pentru că este mai recent, în mod special gândul mi se duce spre niște „monumente” specifice legate de lupta mea cu cancerul.

Totul a început în primăvara anului 2017, când doctorul a observat că rezultatele analizelor mele la prostată erau destul de îngrijorătoare. Indicele respectiv crescuse cu 50% mai mult decât în urmă cu doi ani. Chiar și după ce am fost consultat de un urologist, tot nu am fost pregătit să aflu că aveam cancer la prostată.

Înainte de a trece prin procedurile unei biopsii, am întrebat ce alți pași preliminari ar mai fi de făcut. Medicul urologist mi-a sugerat un test care măsoară riscul ipotetic de cancer. Rezultatul de la acea procedură complicată a arătat că aveam nevoie de biopsie, iar în urma biopsiei, trebuia să fiu operat pentru a fi îndepărtat cancerul din trupul meu.

Medicul urologist mi-a sugerat să îmi scoată prostata prin intervenție chirurgicală pentru ca celelalte organe să nu ajungă să fie afectate și ele de cancer. Totuși, am decis ca mai întâi să încerc toate metodele alternative. Unul dintre clienții mei, cu câțiva ani mai înainte, trecuse printr-un tratament inovativ pentru cancer la prostată și de atunci nu a mai avut probleme cu cancerul, așa că părea o opțiune promițătoare. La acea dată, tratamentul nu era disponibil în SUA, însă la data când am fost eu diagnosticat, medicul urologist al clientului meu începuse deja să aplice acest tratament și în America.

Totuși, după o primă consultație, deși mă calificam pentru această procedură, costurile păreau imposibile. Pe măsură ce mă rugam nu aveam pace să continui cu această procedură. Apoi, m-am întâlnit cu o cunoștință cu care jucam golf, și care, și el, a trecut recent prin cancer la prostată. El fusese acceptat într-un program susținut de Guvern și trecuse cu succes orin acest tratament. Am încercat această posibilitate, însă, în urma a  câtorva teste, nu am fost acceptat în acest program de doi ani care ar fi trebuit să îmi acopere cheltuielile.

Apoi m-am întâlnit uc medicul urologist care era implicat în acest program susținut de Guvern. El mi-a recomandat crioterapia în loc, o altă procedură de risc minor, ca fiind potrivită pentru boala mea. Iar partea bună era că această procedură era acoperită aproape în totalitate de către asigurarea mea medicală.

La o oră după procedură, când m-am trezit, am aflat că procedura a decurs foarte bine. În ultimele 18 luni am experimentat un moment monumental după altul. Fiind un om de afaceri creștin, devotat lui Hristos, m-am rugat mereu pentru înțelepciune în lupta cu acest crunt diagnostic, explorând opțiunile și tratamentele disponibile. Proverbe 3:5-6 ne spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările.” Într-adevăr, El m-a călăuzit pe căi pe care nu le-aș fi anticipat. Nu o să uit asta niciodată.

În general, oamenii de afaceri, înainte de a lua o decizie, analizează alternativele și costurile aferente. Ca urmași ai lui Hristos, și noi avem nevoie de o analiză supranaturală pentru a fi siguri că suntem în voia lui Dumnezeu și pe calea Lui. Pe măsură ce Îi rămânem credincioși Domnului ăn călătoria noastră, putem să Îl lăudăm pe El pentru toate binecuvântările primite.

Mana de Luni: Jim Langley 🔴 Cine îți conduce afacerile, până la urmă?

Ca oameni de afaceri, suntem mereu implicați în planul acesta profesional. Mi-am supravegheat serviciul financiar de mai bine de 35 de ani. Este o întrebare pe acre ar trebui să ne-o adresăm mereu, anume: „A cui este această afacere, până la urmă?”.

Majoritatea ar răspunde cu mândrie: „Este afacerea noastră (a mea)”. Acesta ar fi răspunsul tipic despre orice afacere de familie. Afacerile mai mari sunt în general conduse de un grup de parteneri sau un număr mai mare de acționari. Deseori, câțiva acționari majoritari dețin controlul asupra afacerii, în mare parte.

Eu sunt de părere că ne înșelăm singuri dacă credem că afacerea pe care o conducem este, de fapt, a noastră. Biblia ne spune cine este Acela care, deține, într-adevăr, totul! Totul este al Tatălui nostru din Ceruri, dar, într-adevăr El îngăduie să administrăm, pentru un timp, o afacere, aici, pe pământ. Și de multe ori, chiar apucăm să transmitem această afacere către generația următoare. Însă, mai devreme sau mai târziu, ajungem tot la El. Totul face parte din planul Lui minunat. Din punctul meu de vedere, munca este plăcută și ar trebui făcută cu plăcere. Nu ar trebui să fie o povară, însă pentru a te bucura de ea, trebuie să ai o perspectivă corectă. Ca exemplificare, voi vorbi despre călătoria mea spirituală.

Cu câteva luni înainte să împlinesc 40 de ani, am făcut un salt de la viața de corporatist către domeniul financiar. Fără să fi vândut vreodată vreun produs, știam că acesta este un risc major. Da, aveam abilități care să facă saltul mai ușor, dar nu aveam nicio garanție de succes. Știam doar că vreau să ies din cultura corporatistă.

Dintotdeauna am avut un spirit de antreprenor și am fost mai independent de fel. Viața de New York m-a pregătit. Iar după 35 de ani încă sunt dator unei companii care a văzut în mine ceea ce nu am știut că exista.

Primul an în acest nou domeniu s-a dovedit a fi o adevărată provocare. Mi s-a spus să aleg un nou manager de vânzări, după ce primul meu șef a preluat birourile din Santa Barbara, California, iar cel de-al doilea s-a orientat spre alt domeniu. Cu câteva luni înainte, Îl acceptasem pe Isus Hristos în viața mea ca Domn și Mântuitor, așa că am ales un manager pe care îl admiram pentru credința lui creștină puternică. Cât timp am lucrat în echipa lui a fost o binecuvântare pentru mine, iar mai târziu am fost promovat într-o funcție de conducere în vânzări.

În cel de-al patrulea an, am cunoscut organizația CBMC. Relațiile formate în acea organizație internațională mi-au oferit încurajarea și uneltele de care aveam nevoie pentru a rămâne puternic spiritual în perioade mai grele. Una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat a fost găsirea răspunsului la întrebarea de mai sus: „A cui este afacerea, până la urmă?”

În ultimele zeci de ani, au fost scrise multe cărți despre succesul în afaceri. Dintre ele, pentru mine o carte a ieșit în evidență, deasupra tuturor și anume cartea lui Jim Collins intitulată „De la bine la măreț: De ce unele companii fac saltul… iar altele nu”, care a devenit clasică pentru teoria managementului. Collins scrie că măreția în afaceri nu vine ușor. Aș adăuga propria mea credință și anume că măreția vine din recunoașterea că Dumnezeu conduce afacerea – și din aprecierea celor care sunt implicați în afacere, în timp ce îi dăm lui Dumnezeu gloria pentru succesele care apar.

Mana de Luni: Jim Langley 🔴 Ne conformăm sau ne transformăm?

Ați observat cât de ușor ajungem să facem lucruri pe care ni le dictează cultura noastră, devenind modelați de lume? Aproape toată lumea se conformează  după tendințele actuale, adoptând comportamente, valori și credințe aprobate de media divertismentului, de cărți populare și de rețelele de socializare.

În anul 1977, un cântec cunoscut a ajuns în topul muzicii de atunci. Curând, oameni din diferite părți ale lumii cântau sau fredonau cântecul „You Light Up My Life”. Timp de ani de zile l-am auzit cântat la nunți. Era un sentiment frumos, nu? Ultimul vers al cântecului spunea: „nu poate fi greșit, când simți că e bine!”; părea atât de inocent încât mulți oameni l-au adoptat ca fiind crezul lor personal. De-a lungul timpului, s-a ajuns la „dacă simți că e bine, fă-o!”. La mai bine de 40 de ani distanță, această atitudine încă își face loc în mintea și inima oamenilor.

Deseori vedem aceasta și în lumea afacerilor. Suntem entuziasmați de succesele celorlalți și îi urmăm imediat sperând să experimentăm aceleași rezultate. De-a lungul carierei mele în asigurări, i-am văzut pe mulți dintre colegii mei apelând la niște practici care i-au condus la succes pe termen scurt, dar în final, au ajuns la eșec. În unele cazuri, aceste „strategii” i-au dus pe unii să își piardă abilitatea de a mai conduce eficient o companie, sau unii au avut pierderi financiare enorme, iar alții au ajuns chiar în închisoare. Sentimentele pot înșela.

La o scară mai mare, am văzut companii care și-au pierdut credibilitatea din cauza unor practici imorale. Organizațiile care se ocupă cu afaceri cheltuiesc milioane de dolari pe strategii de marketing pentru a îmbunătăți imaginile stricate ale diverselor companii. Este nevoie doar de câțiva conducători de nivel superior pentru a spulbera planurile denaturate dintr-o companie, însă în cultura descrisă de crezul „dacă simți că e bine, fă-o!” vedem și conducători de nivel inferior care adoptă strategii înșelătoare pentru câștig personal și prestigiu.

Apostolul Pavel, adresându-se Bisericii din Roma, îi avertizează pe credincioși să nu se conformeze gândirii și practicilor din lumea din jurul lor. El a scris: „Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, Sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:1-2)

Pavel ne arată cum să trăim noi, ca urmași ai lui Hristos, căutând să Îi fim plăcuți Stăpânului. O traducere a versetului 2 din Romani 12 spune așa: „Nu lăsați lumea să vă strângă în tiparul ei”. În loc să ne conformăm după tiparul lumii, noi trebuie să fim transformați după chipul Domnului Isus, Mântuitorul, prin puterea Lui care lucrează în noi.

S-ar putea să ne amăgim singuri sugerându-ne că nu e nici un rău în a ne conforma cu felul lumii, că nu sunt consecințe; dar întotdeauna sunt repercusiuni pentru acțiunile noastre, bune sau rele. Pavel a vorbit despre această problemă, cu aproape 2000 ani în urmă, dar astăzi nu s-au schimbat multe. Singura diferență este magnitudinea impactului pe care îl au deciziile noastre greșite, în această lume pe „repede înainte”; când se ia o decizie greșită într-un oraș, poate afecta zeci de mii de oameni, chiar milioane, în alte părți ale lumii.

Deci, cum putem evita să fim „conformați”, ci, în schimb, să fim transformați de Dumnezeu? Iată două sugestii.

Pune-l pe Dumnezeu pe primul loc. Avem promisiunea că Domnul ne va împlini nevoile dacă ne încredem în El, nu în ajutorul nostru. „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33).

Pune-i pe ceilalți pe locul doi. Atunci când ne luăm timp să luăm în considerare interesele celorlalți înaintea alor noastre, evităm să luăm decizii care sunt imorale. Și ne scutim de multe necazuri. „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:3-4)

 

Întrebări pentru discuții

1.   Care ar fi câteva dintre căile prin care ați observat că au fost influențate diferite companii sau organizații de cultura din jurul lor?

2.     Puteți da un exemplu când în mod conștient v-ați opus să faceți anumite acțiuni practicate de colegii dumneavoastră, dar pe care le considerați greșite? Care a fost impactul acestei decizii de a nu vă conforma cu tiparul lumii?

3.     De ce încrederea în sentimente, sau acționarea conform „instinctului” sunt greșite? Ați confruntat vreodată filosofia de genul „Cum poate fi greșit când te simți atât de bine”? Ce ați învățat?

4.     După părerea dumneavoastră, ce înseamnă să fiți „transformați prin înnoirea minții voastre”? Cum ar trebui să facem asta?

NOTĂ: Pentru aprofundarea subiectului, puteți lua în considerare și următoarele texte biblice: Proverbe 10:9, 11:1,3, 21, 12:15, 14:12, 20:23, 22:3, 28:2; Matei 5:19-24,43-48.

• Material realizat de Asociaţia CBMC România (Connecting Business and the Marketplace to Christ) şi furnizat de către Biserica Creştină după Evanghelie din România

Vezi și alte articole de același autor:

• Mana de Luni: Jim Langley 🔴 Confruntând furtunile vieții
• Mana de Luni: Jim Langley – Scopul din spatele durerii
• Mana de Luni: Jim Langley 🔴 Mergi șchiopătând prin viață?

Mana de Luni: Jim Langley 🔴 Mergi șchiopătând prin viață?

Ați simțit vreodată că mergeți doar șchiopătând prin viață? Unele zile sunt mai grele decât altele, având de înfruntat provocări care par de netrecut. În cariera mea în domeniul asigurărilor am avut niște luni excepțional de bune și chiar ani foarte buni, însă au fost și perioade slabe. O economie fragilă poate lovi pe oricine care vrea să vândă un produs sau un serviciu anume.

De-a lungul experienței mele am învățat că în aceste perioade grele este nevoie de dedicare adevărată față de profesia ta și perseverență. Pentru a supraviețui trebuie să lucrezi mult mai consecvent, să îndeplinești țintele propuse zilnic și să nu devii descurajat.

Majoritatea oamenilor de succes în afaceri au avut multe eșecuri în viață. Pentru a avea succes a fost nevoie de o tenacitate deosebită pentru a accepta perioadele dificile și pentru a te ridica atunci când apare oportunitate. Aceste lucru se poate face fără să îi înșeli pe alții sau să profiți în mod nedrept de cei din competiție. Munca din greu și ingeniozitatea pot aduce răsplăți mari în orice domeniu. Unii lasă ca circumstanțele să le dicteze sensul în viață, însă noi nu trebuie să șchiopătăm prin viață.

În domeniul sportiv, baseball-ul a devenit sportul meu preferat în tinerețe. Fiind un jucător ofensiv scopul meu era să ajung la bază cât mai des. Am muncit mult să îmi dezvolt tehnici eficiente și strategii care să mă ajute să ajung la bază cât mai repede.

Cu toate acestea, îmi amintesc că aproape o jumătate de sezon am șchiopătat, având un tendon rupt, însă aceasta nu m-a împiedicat să joc în fiecare meci din acea vară. Am refuzat să las ca accidentarea mea să mă țină pe loc.

În ultimii 30 de ani am ajuns la concluzia că credința poate face o mare diferență, fie la locul de muncă, încercând să îmi dezvolt o anumită abilitate, sau doar în viața de zi cu zi. Credința aceasta este întărită atunci când trecem prin încercări sau când realizăm că Dumnezeu vrea să ni Se descopere prin acele perioade grele. La fel ca exercițiul fizic, credința poate fi întărită atunci când este pusă la lucru.

O relatare din Geneza 32:22-32 îl descrie pe Iacov care se luptă cu îngerul Domnului. Viața lui Iacov era plină de lupte, însă cu ocazia asta nu a vrut să Îl lase pe Dumnezeu să plece. Iacov I-a cerut să Îl binecuvânteze și i s-a îndeplinit dorința. Totuși, Domnul l-a atins la încheietura coapsei făcându-l să meargă șchiopătând pentru tot restul vieții lui. Cu toate acestea, Domnul l-a binecuvântat și chiar i-a dat un nume nou – Israel. El a devenit  părintele națiunii lui Israel.

Una dintre cele mai bune ilustrații pentru cei care Îl urmează pe Isus Hristos este viața apostolului Pavel. Tenacitatea sa de a rămâne tare în fața adversităților ne-a arătat ce înseamnă credința atunci când este pusă în acțiune. Învățătura și exemplul său personal au inspirat milioane de oameni în ultimii două mii de ani să Îl urmeze pe Isus.

Apostolul a suferit mult pentru cauza lui Hristos, chiar până la punctul morții. Cei mai mulți dintre noi nu vom avea de înfruntat moartea pentru credința noastră, dar noi trebuie să perseverăm de dragul Lui și al acelora pe care îi pune în calea noastră în această călătorie a vieții.

Să luăm în considerare că viața noastră este prețioasă în ochii Domnului nostru și trebuie să realizăm că chiar dacă trebuie să „șchiopătăm” în vreun fel, tot putem să ne ținem capul sus și să mergem înainte de dragul Domnului Isus pentru a experimenta viața din belșug pe care ne-a promis-o (Ioan 10:10).

Mana de Luni: Jim Langley 🔴 Confruntând furtunile vieții

Furtunile pe care le experimentăm în viața noastră personală și profesională pot părea nesemnificative, mai ales dacă le comparăm cu uragane, tornade și tsunami. Totuși, la fel ca furtunile din natură, și furtunile din viața personală pot provoca daune ireparabile. În urma dezastrelor naturale, ne putem muta sau putem să re construim ce a fost afectat; însă furtunile din interior prin care trecem s-ar putea să fie mult mai dificil de reparat.

Când m-am întors din Vietnam, după 18 luni în care am fost implicat în acel groaznic conflict, nimeni nu a știut ce efecte a avut războiul asupra acelor care și-au servit patria. De-a lungul anilor am înțeles mai bine impactul pe care l-a avut acea perioadă în viața mea. După două căsnicii eșuate, și alte încercări, am început să realizez că era o cauză pentru instabilitatea mea interioară. Dar, haideți să ne uităm la furtunile vieții într-un sens mai larg.

În diferite perioade ale vieții, întâmpinăm mai multe tipuri de furtuni: furtuni financiare, cum ar fi pierderea unui loc de muncă, pierderea unei afaceri, datorii, investiții proaste, faliment; furtuni relaționale, cum ar fi zvonuri și bârfe răspândite cu gând de a face rău, pierderea unor prietenii, acuzații, infidelități, și chiar divorț; de asemenea, vom înfrunta și furtuni în domeniul sănătății, care sunt prea multe să fie enumerate, iar apoi, în final, cu toții vom înfrunta moartea.

Apostolul Pavel a înțeles bine furtunile din viață; el însuți a experimentat multe dintre ele. În 2 Timotei 3:10-11, îi spune ucenicului său Timotei: „Tu, însă, ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea, prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate.” Autorul epistolei către Evrei ne învață: „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” (Evrei 12:2).

Nu ne putem baza pe un strategist personal care să ne avertizeze dinainte de toate pericolele care vor urma în viitor. Numai Tatăl nostru ceresc ne cunoaște viitoarele noastre furtuni și noi nu putem ști când și cum vor apărea aceste furtuni. Vestea bună este că nu trebuie să trecem singuri prin furtuni. În Evrei 10:25 ni se amintește: „Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.” Trăim vremuri grele și ar fi înțelept din partea noastră să nu îbcercăm să înfruntăm singuri furtunile din viața noastră.

Unde altundeva am putea să ne ducem atunci când totul în jur devine un haos total? Eu, personal, îmi îndrept atenția spre Mângâietorul meu, Duhul Sfânt, Singurul care aș dori să mă conducă prin valea experiențelor prin care trec. Avem promisiunea lui Dumnezeu: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5).

În Psalmul 23:4 Regele David afirmă: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.” Găsesc aceste cuvinte ca fiind încurajatoare, gândindu-mă la viitoarele furtuni despre care știu că vor veni. Mângâierea și siguranța pe care le găsesc nu se bazează pe gândirea mea pozitivă, ci pe credincioșia și vrednicia lui Dumnezeu.

Isus a profețit în Ioan 16:32-33: „Iată că vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare la ale lui; şi pe Mine Mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine. V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

Mana de Luni: Jim Langley – Scopul din spatele durerii

Cineva a spus cândva: „Nu m-ar deranja durerea, dacă nu ar durea atât de mult!”. Cred că înțelegem cu toții asta. De ceva vreme mă confrunt cu o durere foarte mare la piciorul drept, o durere sfâșietoare câteodată. Este incredibil cum o afecțiune minoră la coloană poate cauza atâta durere.

Desigur, durerea vine în multe forme, nu doar fizică. Și apare mereu în viețile noastre. Indiferent în ce formă ar veni, durerea poate duce foarte repede către disperare și către sentimentul de neputință și ne distrage astfel de la bucuria vieții de zi cu zi.

Multe femei au experimentat durerea asociată cu nașterea. Unul dintre prietenii mei a suferit opt intervenții chirurgicale la genunchi. Durerea poate lua și forma unei agonii mentale. SSPT (Sindromul Stresului Post Traumatic) este doar un exemplu care apare fie la un soldat care a experimentat o traumă imensă pe câmpul de luptă, fie la personalul de urgență care a luat parte la suferință și moarte, sau persoane care au suferit abuzuri chinuitoare de-a lungul vieții lor. Apoi mai este și durerea pe care o suferă cineva din cauza diverselor forme de dependență. Sau durerea unei depresii emoționale care poate lăsa o persoană cu sentimente de deznădejde.

Nici noi, cei din câmpul muncii, nu suntem scutiți de durere: aspirații și scopuri eșuate; epuizare la locul de muncă; afaceri falimentare; pierderea clienților și a contractelor; faptul că nu suntem promovați sau nu ni se mărește salariul așa cum credem că merităm; lipsuri financiare, faliment; faptul că lucrăm cu persoane dificile, angajați, șefi, colegi.

Sunt multe variante pentru a aborda durerea. Putem să luăm medicamente. Putem să o ignorăm, să o acoperim și să nu o recunoaștem, în detrimentul stării noastre pe termen lung. Putem deveni obsedați de diferite leacuri care, pe moment, ne fac să uităm de durere. Din nefericire, auzim și de cazuri de persoane care pentru a scăpa de durere au hotărât să își ia propria viață. Niciuna dintre aceste abordări nu rezolvă cu adevărat problema durerii. De multe ori, aceste variante aduc mai multă durere celor din jur.