2. Experții MEC falsifică în Strategia lor opinia negativă a românilor (în mare majoritate părinți) privitoare la școala online exprimată în cadrul consultării publice a CE din iunie-septembrie 2020. Deși această opinie a fost una de respingere, ea este prezentată în Strategie ca și când ar fi fost pozitivă.
3. Autoritățile EUropene au luat România ca nou etalon de intensitate al campaniilor de “informare”/propagandă digitală la nivel EUropean. Atât de agresivă este propaganda la care suntem supuși, încât produce rezultate – pozitive sau negative – care distorsionează media UE.
4. Literatura de specialitate care pune sub semnul îndoielii valoarea didactică a digitalizării școlii și care arată modul în care expunerea la ecrane deteriorează comportamentul, sănătatea fizică, psihică și performanța școlară ale elevilor sunt complet ocultate de experții MEC, care aleg să prezinte elevilor, părinților și profesorilor din România doar o imagine optimistă a digitalizării școlii, imagine nesusținută de nimic. Experții MEC aleg să treacă sub tăcere până și îndemnurile la prudență și problemele digitalizării școlii prezente în alte documente, anterioare, ale MEC.
5. “Meseriile emergente” invocate de Strategia MEC ca pretext pentru digitalizarea școlii se dovedesc a fi, la o cercetare mai atentă, fie non-existente, fie meserii vechi (avocat, fermier, profesor, doctor), fie meserii care nu au nimic de a face cu școala (vloger ș.a.m.d.), fie meserii imposibil de prevăzut, aflate în stadiu speculativ și deci imposibil de folosit pentru reglarea sistemului de învățământ, care, oricum are nevoie de stabilitate și trebuie să fie, pentru copii, singura oază de stabilitate instituțională și axiologică într-o lume haotică.
6. Impunerea lucrului pe calculator încă de la nivelul grădiniței și apoi introducerea tehnologiei digitale la toate palierele “școlii digitale” este nocivă, compromite educația copiilor din România și este de natură a falsifica parcursul în viață al acestora. “Utilizarea calculatorului la grădiniță pentru a pregăti copiii pentru utilizarea calculatorului în viitor”, invocată de MEC, este un argument tautologic, care favorizează apariția de utilizatori sau consumatori, nu de stăpâni ai mediului. Pentru că laptopul conectat la internet sau smartfonul nu sunt instrumente, ci un mediu. Copilul nu poate stăpâni un mediu, ci se lasă stăpânit sau dominat de el. Copilului îi e mai de folos să învețe mânuirea de instrumente și rezolvarea de probleme cu ajutorul instrumentelor, al regulilor de funcționare a instrumentelor, al inteligenței sale și al imaginației sale. În orice caz, riscul pentru preșcolar este mult prea mare pentru a fi covârșit de infimele avantaje, care pot fi extrase din alte tipuri de activități, ne-digitalizate.
7. Alterarea programelor și practicilor didactice ale anumitor discipline – cum ar fi matematica la ciclurile primare – în sensul algoritmizării lor, al deformării lor în sensul codatului, trebuie să înceteze pentru că are rezultate dezastruoase la nivelul performanței elevilor la acele obiecte. Interdisciplinaritatea digitală, multimediatică, interactivă și multiparticipativă, fresh-ul de obiecte de studiu spulberate în blender-ul realității virtuale nu are ce căuta în școala românească publică.
8. Strategia de digitalizare a școlii propusă de MEC ne arată încă o dată modul în care deciziile departamentelor de marketing ale marilor corporațiilor devin politici de stat și, apoi, modul nostru de viață. Acest tip de privatizare subtilă a școlii e bazat pe dezertarea elitelor profesionale și decizionale din MEC și din alte instituții de resort (departamente de științe psiho-pedagogice) de la datoria lor de a filtra “inovațiile pedagogice” prin prisma autenticității științifice și a realelor beneficii aduse elevilor și țării. Ca atare, cetățenii, părinții și profesorii din România preocupați de mersul școlii românești au motive să fie sceptici față de orice decizii mai vin de acum înainte de la “experții” MEC. După 30 de ani de reformă structurală și sistemică a școlii, de profesionalism mercenar și de amatorism entuziast alimentând reforma care a zguduit temeliile și a șubrezit definitiv ansamblul școlii românești, părinții și profesorii au dreptul să fie de-a dreptul cinici în ceea ce privește intențiile MEC. Mai ales când și în această Strategie se constată același obicei de a măslui faptele și de a compromite obiectivele reale ale școlii românești.
9. Digitalizarea școlii are toate semnele desăvârșirii procesului neoliberal de privatizare a școlii românești, de transformare a ei în piață, în resursă a variilor corporații, lobby-uri și rețele ideologice sau financiare care s-au branșat deja la ea în urma reformelor din ultimii 30 de ani. După cum ne arată experiențe recente la nivel global, accesul la internet poate fi oricând restricționat de către marile corporații care controlează domeniul digital. România vrea să digitalizeze școala în condițiile în întreaga rețea digitală a țării este în mâini private, statul român neavând nici o rețea alternativă, controlată de noi. Softurile educaționale și manualele alternative sunt/vor fi tot proprietate intelectuală străină, de închiriat, controlată de alții. România a trecut deja prin episoade în care supermarketurile sau băncile străine au dat de înțeles, în timpul variilor crize financiare sau politice din trecutul recent, că pot închide oricând accesul românilor la hrană sau la bani. Nu vrem să se poată întâmpla același lucru și cu școala. La urma urmelor, am văzut în timpul acestei crize Covid 19 ce efecte dezastruoase produce închiderea școlilor. Nu vrem să putem fi șantajați și cu acest lucru, pe lângă faptul că digitalizarea va lăsa școala românească în umbra amenințărilor virușilor digitali (care pot închide sau compromite sistemul), hoților de identitate sau hackerilor și cu povara financiară a unei tehnologii care, spre deosebire de cărți, funcționează doar pe bază de licență anuală și trebuie veșnic actualizată: la strămoșeștile “vinărit”, “stupărit” și “oierit”, am adăuga “softăritul”. Prin urmare, s-ar putea considera că digitalizarea școlii este un atentat la adresa integrității culturale și economice a României. În Strategia MEC se tot vorbește de “conectivitate” și de “siguranța digitală” a navigării pe internet, dar nu ni se spune mai nimic liniștitor despre siguranța școlilor în cadrul siguranței naționale.
10. După toate probabilitățile, judecând după experiența reformelor de până acum și după ceea ce se petrece cu digitalizarea școlii pe alte continente, digitalizarea întregului sistem de educație românesc nu va trage țara în sus, ci îi va confirma locul codaș în toate clasamantele educaționale ale UE, va pregăti România nu pentru meserii de vârf, ci pentru ocupații de nivel mediu și jos, ne va pune la concurență, pe piața muncii, cu cele mai aglomerate și mai ieftine, pentru că defavorizate, segmente ale pieței muncii globale.
Video #1 (2:32 min, subtitrat în limba
română):
Școala din valiză; o soluție pentru
copiii din Kenya, la costul de $5.000/clasă
Video #2 (3:05 min, subtitrat în limba
română):
Creionul vorbitor, care înlocuiește
profesorul la școlile din Nigeria
Video #3 (2:04 min, subtitrat în limba
română):
De la mahala la școală; studioul de
învățare virtuală CISCO în Africa
11. Pentru puținii părinți și elevi fermecați de miracolul digitalizării, se poate crea o filieră educațională digitalizată – câte o școală generală și un liceu în fiecare mare oraș, unde să se aplice aceste măsuri și să se monitorizeze rezultatele. Să lăsăm rezultatele concrete să vorbească și piața să decidă, dacă tot e vorba de “piețe” și de eficiență.
12. În conformitate cu cele precizate mai sus – susținute și de analiza din documentul alăturat – declarăm că ne opunem intenției MEC de a digitaliza întregul (grădinița și școala) sistem educațional preuniversitar din România și respingem această intenție ca fiind una de natură a dăuna sănătății, educației și viitorului copiilor noștri precum și interesului național.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.