Duminică mergem la vot. Cei care dorim! Votul este opțional și e bine să rămână așa. Pot fi multe motive pentru care un număr semnificativ de cetățeni să aleagă să NU meargă la vot. Nu am pretenția că pot să deslușesc rețeua amplă de motivații anti-vot. Nici nu îmi propun acest lucru.
Rostul postării mele este să ofer o perspectivă legată de vot, ca gest de smerenie.
Cei care alegem să votăm, chiar dacă nu suntem satisfăcuți ad maximum de oferta electorală, admitem că, atunci când introducem un vot în urnă, contribuim la un „joc” politic pe care îl pricepem doar fragmentar.
Și nu mă refer doar la faptul că „jocul politic” este făcut de „clasa politică”, mă bazez și pe alte premize. Cred în „politicile divine”, cred că Dumnezeu guvernează de drept și de facto peste cârmuitorii vremelnici.
Jocul politic este, în ultimă instanță „mutarea” lui Dumnezeu, fiindcă „El îi ridică și îi coboară pe demnitari”. A vota înseamnă a lua parte la politicile divine, a face atât cât știm și cât vedem, fiind încrezători că, în economia divină, gestul nostru este valorificat.
În lumea politică nu putem face „evaluări finale”, fiindcă, pur și simplu, nu cunoaștem FINALUL. Votantul este un om politic(os), un om smerit, care își dă seama că nu este el însuși „angrenajul”, ci doar o rotiță din angrenaj. Votantul realizează că motorul funcționează chiar dacă (sau mai bine spus, tocmai fiindcă) nu suntem noi proiectanții săi. Așdar, votul deschide acest spațiu al imprevizibilului, al necunoscutului, al lucrurilor care ne depășesc. Paradoxal, a nu ști 100% cu cine să votezi, este adevăratul catalizator al votului.
A vota este un gest civic, de smerenie, prin care credinicoșii admit (și își asumă) că sunt parte într-un joc istoric câștigat mereu de marele Stăpân.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.