Ultimele evoluții pe plan medical, care au zguduit lumea rutinelor noastre, mă fac să mă gândesc mai des la condiția umană.
Cuvintele, la fel ca orice altceva, își au și ele perioada lor de glorie. Apar, prind culoar social, intră în mentalul colectiv, apoi se așază unde le e locul, pe paginile unui dicționar somnolent. Vor mai sări de acolo pe buzele oamenilor, dar fără spectacolul de lumini din vremea lor de glorie! Un astfel de cuvânt este ... „plasmă”!
Prima celebritate a acestui cuvânt s-a consumat în tranziția de la secolul XX la XXI, odată cu apariția televizoarelor cu, ei bine, plasmă! Frenezia plasmei cuprinsese societatea românească, fiindcă ea marca trecerea de la giganticele tuburi gri, din epoca tristă și de aceeași culoare, spre suplețea vremurilor moderne, a bunăstării, a intrării-în-rând-cu-lumea, a emancipării „de seră” prin care a trecut poporul român.
Vă amintiți de „creditele doar cu buletin”, înșfăcate cu lăcomie de aspiranții la plasme, comori ce urmau să fie așezate uneori, oximoronic, în tabloul existențial definit de toalete turcești și băi în lighean.
Nu puțini s-au necăjit tare că nu și-au luat plasmă ca vecinu’ sau că diagonala „prestigiului” lor social era ... prea mică! Timpul a trecut și, cum spuneam, cuvântul plasmă s-a odihnit la litera „p”, în dicționar.
Anul 2020 i-a adus cuvântului nostru cea de-a doua celebritate. Toată lumea aleargă după plasmă, de data asta, una care poate salva vieți. E vorba de o componentă a sângelui, utilă în lupta cu virusul Covid. Cuvântul „plasmă” a reînviat, chiar dacă este folosit, de data asta, într-un registru mult mai grav. A intrat așa de mult în uz încât e folosit, deseori, fără context. Se pronunță și atât! Știe lumea despre ce e vorba.
Or, dacă ai puțină sensibilitate lingvistică, nu poți ignora arcul hermeneutic care pune în dialog cele două – din mai multe posibile – sensuri ale termenului „plasmă”.Parcă acest cuvânt a reînviat pentru a ne vorbi despre „plasma” care contează, cea pentru care merită să lupți. A revenit pe scenă pentru a ne reaminti că adevăratul spectacol nu se privește la televizor – chiar plasmă fiind – ci se trăiește!
Este spectacolul vieții. E lumea familiei și a prietenilor. A lacrimilor și a râsului. A succesului și a eșecului. A rugăciunii la Dumnezeu și a pocăinței. A muncii. A bunului simț și a manierelor. A credinței „egoclaste”. E viața adevărată, cea pentru care merită să lupți și unde plasma care contează este... în sânge!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.