Într-o bună zi am fost sunat de un tânăr să merg la spital să mă rog pentru soția lui, care se afla în comă. Când am ajuns lângă patul ei am văzut un trup stafidit, pentru că de câteva săptămâni se hrănea doar cu perfuzii, era acoperită doar cu un cearșaf alb, dar doar pe partea de jos a corpului, în rest se vedea trupul ei răpus de boală. El o mângâia pe creștet și o numea într-una: “Soarele meu, soarele meu, soarele meu!” Își dăduse demisia și se mutase într-un apartament de lângă Fundeni pentru a fi zi de zi la spital, deși ea mare parte a fost în comă. Se ruga zilnic pentru ea, iar în ultima lună de viață el i-a făcut toate poftele, o scotea în fiecare zi afară cu căruciorul, o plimba ore în șir, îi citea din Biblie, o încuraja și îi ridica moralul. În cele din urmă ea a plecat acasă la Tatăl ei Ceresc.
Pentru mine a rămas imaginea unui erou, eroul Alex, care a renunțat la tot pentru a fi lângă patul iubitei lui, trupul ei nu-i mai putea oferi nimic, nu o iubea pentru că-i oferea ceva anume, ci o iubea pentru că el era iubire din Dumnezeu, am văzut pentru prima dată împlinirea promisiunii aceleia din fața martorilor văzuți și nevăzuți, că în orice situație el o va iubi și o va proteja. L-am comparat pe Alex cu bărbații care își lasă femeile tinere și sănătoase, frumoase și atrăgătoare pentru altele după care li s-au aprins călcâile. Doamne, ce diferență! Omul acesta și-a iubit soția până la Cer, a condus-o și nu i-a dat drumul la mână nici când sufletul i-a plecat spre Veșnicii, iar alții se satură de femeile lor, iar inimile pline de curvie dau cu piciorul legământului făcut înaintea lui Dumnezeu.
Eram cu soția mea Gabriela, acolo lângă patul Laurei, eram amândoi lângă Alex, am plâns cu ei, am plâns și lacrimile noastre ne-au întărit speranța că iubirea nu a murit de pe pământ, că mai sunt oameni care iubesc necondiționat. De atunci mereu vorbesc cu Gabriela despre Alex și Laura și despre lecția de iubire necondiționată. Și încă ceva, când consiliez cupluri aflate în prag de divorț nu omit niciodată exemplul lui Alex, am văzut multe cupluri reaprinse de povestea lor de dragoste, am văzut mulți bărbați cărora le-au zburat “gărgăuni” din cap și poftele după alte femei când aud cum Alex și-a iubit soția chiar și atunci când trupul ei era cuprins de o boală cruntă, iar ea pentru el a rămas “Soarele lui”. Iubiți din Dumnezeu, iubiți necondiționat, iubiți și în valea umbrei morții și veți găsi calea fericirii din Dumnezeu!
Cu prețuire,
Toni Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.