Numesc lucrul acesta nu progres, ci involuție.
Investim timp, energie, resurse financiare enorme pentru a transforma
societatea globală în una mai tolerantă, în care respectul pentru confesiuni,
civilizații și culturi diferite devine mai pronunțat.
Decretul
semnat de Erdogan pe 10 iulie este o dovadă că nu facem progres în această
direcție, ci pași decisivi înapoi. Dacă la acest gest atât de tragic adăugăm
atacurile teroriste împotriva creștinilor (care mai în toată lumea aparțin
teroriștilor musulmani), concluzia e și mai tristă: suntem ținta unui genocid
calculat, sistematic și bine programat. Un
genocid lent, mai mult sau mai puțin tacit, mai mult sau mai puțin agresiv, mai
mult sau mai puțin deschis.
În
2020, China persecuta creștinii mai mult ca oricând din anii 1970 încoace,
anarhiștii anului 2020 atacă mai mult ca oricând bisericile și simbolurile
creștine amplasate în spațiul public în America, iar teroriștii Boko Haram și
alții atacă și ucid mai mulți creștini în 2020 în Nigeria, Niger, Mali, Congo,
Mozambique, Tanzania, Uganda etc. ca oricând.
Să
fie asta doar o coincidență?
E
posibil ca Erdogan să se fi folosit, ori, îndrăznesc să spun, inspirat în
acțiunea lui, de evenimentele acestea atât de tragice pentru creștinism care
s-au petrecut în doar ultimele 3 ori 4 luni? Occidentul tace, fiind paralizat
de coronavirus, colapsul economic, anarhie, un simțământ al vinovăției în
raport cu trecutul.
Nu
se aud voci care să condamne Turcia și pe Erdogan. Critică, da, dar cuvinte de
dezaprobare categorică, nu. Casa Albă a ales tăcerea. Rusia a fost mai vocală.
Presa europeană a fost critică, dar Uniunea Europeană a ales și ea tăcerea.
Urmăresc
zilnic declarațiile relevante care parvin din Parlamentul European, dar nu se
spune nimic la adresa Hagiei Sophia. Subiectul favorit rămâne Polonia catolică
și atacurile susținute împotriva polonezilor și a lui Duda. Parlamentul
European e critic la adresa Turciei doar când critică politica lui Erdogan
privind "minoritățile sexuale".
Să
nu ne înșelăm: acțiunea lui Erdogan este un act de agresiune psihologică la
adresa tuturor creștinilor. A fost un act deloc necesar din partea lui având în
vedere că în Istanbul există peste 3.000 de moschei, multe dintre ele foste
biserici creștine.
Erdogan
și-a ales cu grijă ținta, ținând să ofenseze mai mult de o treime din populația
planetei.
Gestul
lui, însă, este și un atac frontal la adresa creștinilor ortodocși. Este și o
crimă împotriva civilizației europene creștine. Timp de 900 de ani acest simbol
al creștinismului a stat la încrucișarea drumurilor istoriei, a civilizațiilor,
a diferitelor curente creștine. Este un simbol cu care s-au identificat
miliarde de creștini de-a lungul celor 2000 de ani de creștinism. Anual,
milioane de persoane, în marea lor majoritate creștini, vizitează Hagia Sohpia.
Există,
însă, ceva și mai simbolic dincolo de acest act negândit a lui Erdogan de
agresiune psihologică? Greu de spus, dar ne dă de gândit.
Anul
trecut, creștinismul a pierdut un alt simbol unic: Notre Dame. A fost un simbol
universal pentru întreaga omenire, nu doar creștini. Iar anul acesta suntem
confruntați cu o altă pierdere la fel de mare, dureroasa și tragica Hagia
Sophia.
Mă
întreb, la ce ne-am putem aștepta anul viitor? La un alt act agresiv împotriva
creștinismului cu o valoare simbolică la fel de semnificativă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.