Unde
nu-i Dumnezeu oamenii nu mai au milă nici când “fac dreptate”, ei pun
genunchiul pe grumazul unui semen ca pe grumazul unei vite până când acesta își
dă suflarea. Nu simt compasiune nici când cel sugrumat cere milă cu ultima
suflare de viață. Fără Dumnezeu nu e milă! Pentru 20 de dolari presupuși a fi
falși se ia suflarea unui om, pentru că o hârtie cu care poți cumpăra
mărunțișuri valorează mai mult decât suflarea unui om. Acesta este
materialismul, banul e mai important decât suflarea de viață.
Unde
nu-i Dumnezeu dreptatea se cere cu pumnul, în stradă, dând foc mașinilor,
ucigând alți oameni nevinovați și distrugând bunuri agonisite o viață. Unde
nu-i Dumnezeu nu-i logică în felul în care se cere dreptate, nu poți cere
dreptate pentru un om ucigând sau distrugând viețile a zeci de mii.
Creștinismul nu va face niciodată acest lucru de aceea zic că ceea ce vedem în
America este dovada că o mare parte din ea nu-L cunoaște pe Dumnezeul păcii.
Unde
nu-i Dumnezeu oamenii nu mai au stăpânire de sine, oamenii nu mai au respect,
nu mai au liniște și pace, se poartă ca niște animale chiar dacă trimit rachete
în spațiu. Degeaba avem telefoane Smart dacă cu ele filmăm josnicia ființei
umane, degeaba avem mașini care vorbesc și merg singure, degeaba avem școli
dotate cu laboratoare și biblioteci digitale dacă nu suntem capabili să ne
stăpânim firea. De aceea cea mai mare
realizare a omului este și va rămâne stăpânirea de sine. Biblia spune așa: “Cel
încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz şi cine este stăpân pe sine
preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi” (Proverbe 16:32). Dumnezeu
este singurul îmblânzitor al ființei umane, iar Isus ne-a spus că cei blânzi
vor moșteni pământul. Cei tulburați
de mânie vor fi repede găsiți de moarte.
Cu
prețuire,
Toni
Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.