Viorel e cunoscut în satul lui ca “Teroristul”, de mic a fost o fire neastâmpărată, iar când a crescut s-a făcut remarcat prin multe “fapte de vitejie”. A trăit cum trăiește lumea, în chefuri și beții. Dar într-o zi s-a întors la Dumnezeu, fiind cercetat și prin boală. Făcea dializă, iar din cauza transfuziilor mâna lui era plină de niște gâlme imense aproape cât un ou. Într-o zi a fost îndemnat să se înscrie și el pe lista de așteptare pentru donarea unor rinichi.
Viorel ne povestea că doi “magnați plini de bani” erau înaintea lui să primească acești rinichi, dar nu au fost compatibili. Unul dintre “magnați” mâncase cireșe înainte și din cauza potasiului din cireșe transplantul a fost imposibil de făcut, așadar Viorel a fost băgat în operație. După o săptămână era ca nou, iar astăzi mărturisește această minune peste tot.
I-a rămas porecla de “Teroristul”, dar astăzi e un om blând, nu mai bea, nu mai trăiește în destrăbălare, e harnic, e un tată extraordinar pentru cei patru copii și un soț minunat. L-am găsit turnând șapă în noua Biserică din localitatea lui și în noul centru de ajutorare a Asociatiei Speranta Copiilor Arges. Da, Dumnezeu pentru noi dă popoare, oricât de neînsemnați am fi în ochii oamenilor în ochii lui avem cea mai mare valoare. Adevărat este cuvântul care spune: “Dar bunătatea Domnului ține în veci pentru cei ce se tem de El și îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor” (Psalmul 103:17).
Cu prețuire,
Toni Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.