Peter Costea 🔴 Pornificarea Occidentului văzută prin ochii lui Michel Houellebecq

Ultima carte pe care am citit-o și care lovește frontal în decadența lumii occidentale e Serotonin a francezului Michel Houellebecq. Cartea a fost publicată în original anul trecut și tradusă și publicată în engleză tot anul trecut. Cartea lui este una dintre cele tot mai numeroase cărți care critică acerb decadența occidentală la acest început de mileniu.

Cărți cu subiecte similare, pe care le-am citit, sunt The Decadent Society / Societatea Decadentă a catolicului Ross Douthat, editorialist pentru New York Times, publicată în 2020; și Maddness of Crowds / Nebunia Colectivă, a britanicului D. Murry și publicată anul trecut. Am comentat asupra cărții lui Douthat, dar nu asupra cărții lui Murray. Sper să o fac cât de curând.

Meritul principal al acestor trei cărți este că aduc în prim plan problema decadenței morale a lumii occidentale, un subiect care până recent era tabu. Până recent era practic imposibil să găsești editură care să publice astfel de cărți. Dar, când autori de rangul acestor trei, din trei țări diferite, scriu, incisiv, privind același subiect, deja e vorba de un trend, iar editurile încep să le publice. Publicul le caută.

Cei trei nu sunt uși de biserică, însă. Houellebeck, ca ființă umană, e practic pierdut spiritual, iar Murray e homosexual. Douthat e singura excepție, fiind un catolic practicant, tată a patru copii, un conservator autentic. Un alt lucru care îi diferențiază pe cei trei, însă, este că Murray și Douthat sunt comentatori și observatori culturali / cultural observers, pe când Houellebecq e scriitor. Scrie romane. Serotonin e un roman.

Houellebecq e bine cunoscut publicului occidental, inclusiv în lumea anglo-saxonă și în America de Nord. Are o predilecție spre neprevizibil, firul cărților lui fiind mereu neprevăzut și în constant flux. Nu e în linie dreaptă.

Pe Houellebecq l-am citit prima dată în decembrie 2015, când am lecturat prima lui carte tradusă în engleză, Soumission / Supunere. În Soumission, Houellebecq descrie declinul moral și al patriotismului francezilor, până în punctul în care, în anii 20 ai acestui început de secol, francezii aleg un președinte musulman.

Între candidatul catolic, conservator, patriot, și candidatul musulman care zâmbește, vorbește rezonabil și impresionează, francezii aleg un musulman.

Îmi este greu să recomand Serotonin pentru a fi citită. Mai ales creștinilor. Este o carte vulgară. Folosește un vocabular vulgar, pe măsura nivelului de declin moral al europenilor. Folosea același vocabular murdar și în Soumission, dar puțin mai estompat. Pe femeile occidentale le numește prostituate și scrie foarte ireverent la adresa lor.

Lecturând cartea te întrebi uneori cum de a fost publicată. Dacă un autor creștin scria o carte cu un ton similar, cu siguranță că nu ar fi fost publicată.

Despre ce este vorba în Serotonin? La fel ca și în Soumission, în Serotonin, Houellebecq își imaginează că e o persoană diferita de ce e el în realitate. În Soumission era profesor universitar de științe politice, iar în Serotonin își imaginează că este economist, lucrând pentru Ministerul Agriculturii și alte câteva companii globale din industria agroalimentară.

Funcția lui la toate locurile de muncă a fost marketing, să caute piețe pentru produsele alimentare franceze.

Profesia îl duce în toată lumea, cunoaște o mulțime de oameni, culturi, civilizații, dar peste tot unde merge se comportă asemenea unui occidental pervert. Peste tot e interesat doar de femei tinere, de relații sexuale, beții, mâncăruri bune, orgii, petreceri, participarea la evenimente hedoniste și alte lucruri murdare care nu merită sa fie nici măcar menționate.

Dar acest om care își lăfăie trupul suferă constant de depresie. Are un suflet gol, muribund și depresat. Își duce viața așa vreme de câteva decenii, până într-o zi…

NOTĂ: Voi continua recenzia cărții Serotonin cu o altă ocazie, sper cât de curând. Între timp, vă ofer o recenzie în engleză: www.nationalreview.com

Peter Costea

www.facebook.com