După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

vineri, 15 mai 2020

Peter Costea 🔴 Drepturile civile în vremuri de pandemie – ce putem învăța din experiența altor țări?


Mi s-a pus această întrebare de mai multe ori și încerc azi să răspund. Putem învăța multe, mai ales de la țările cu o tradiție mai lungă ca a României privind democrația în vremuri de pandemie, stare de urgență, de asediu ori de alertă.

Lecția principală este că în astfel de vremuri autoritățile trebuie să fie cu și mai mare băgare de seamă să ne protejeze drepturile și să prevină abuzurile. În astfel de vremuri, țările cu o tradiție democratică mai lungă ca a noastră acorda un rol sporit tribunalelor.

România e independentă doar din 1877 și cvasi-independentă din 1859. Deci, tradiția noastră privind drepturile civile, mai ales în vremuri de pandemie, e mult mai limitată ca a altor democrații. Vă pot, însă, relata câteva puncte mai relevante din practica Statelor Unite.

În anii 1880 a fost o pandemie de variola (small pox), când Massachusetts a impus obligativitatea vaccinărilor. Cine refuză să fie vaccinat plătea o amendă de 5 dolari. Un cetățean a refuzat să fie vaccinat, a fost amendat și a atacat legea în instanță ca fiind neconstituțională. Cazul lui a ajuns în Tribunalul Suprem al SUA în 1905 unde a pierdut, tribunalul fiind de părere că suprimarea pandemiei e supremă în relația cu autonomia personală.

De atunci, însă, autoritatea statului de a impune restricții pentru cetățeni în vremuri de pandemie a fost redusă drastic. Limitele sunt foarte stricte, iar statul nu poate impune limite severe pentru exercitarea drepturilor civile.

Pe durata pandemiei, statele americane au impus două tipuri de restricții. Prima categorie, adoptată în Texas, se numește „shelter in place” și privește mobilitatea persoanelor. E o practică colonială britanică care interzicea oamenilor să iasă din casă pe durata unor cataclisme: incendii, inundații, boli contagioase, cutremure de pământ, decât pe motive bine întemeiate.

A doua categorie de restricții e cea adoptată de California, numită „lockdown” unde restricțiile sunt și mai serioase decât primele.

Spre deosebire de România, însă, în SUA cetățenii nu pot fi opriți pe stradă să fie întrebați de ce ies din casă, de ce se află în spațiul public, nu trebuie să dea declarații scrie ori să semneze vreun document să explice că nu încalcă ordonanțele privind restricțiile. Astfel de interogatorii sunt neconstituționale, deoarece contravin dreptului la libera circulație.

Autoritățile trebuie să aibă un motiv bine întemeiat ("probable cause") pentru a opri cetățenii, de exemplu o infracțiune ori încălcarea regulilor de circulație. Dacă există astfel de motive, cetățenii pot fi opriți și întrebați dacă încalcă restricțiile de mobilitate impuse de pandemie.

Nicăieri în SUA nu a fost impusă starea de urgență ori starea de asediu ori alerta. Armatei nu i s-a permis să iasă în spațiul public, să patruleze străzile ori autostrăzile. Armata a fost folosită doar să improvizeze spitale de campanie, iar persoane spitalizate au fost mutate în spitalele militare pentru a crea spațiu în spitalele tradiționale pentru persoanele suferinde de coronavirus.

Numărul proceselor intentate pe motiv de încălcare a drepturilor civile a crescut foarte mult. Pe 12 mai au ajuns la 287 doar în tribunalele federale. Tribunalele acordă prioritate acestor cazuri. De exemplu, penitenciarele din Houston au fost date în judecată pentru a permite eliberarea deținuților care au săvârșit infracțiuni non-violente pentru a preveni extinderea pandemiei în închisori.

Municipalitatea a vrut să-i elibereze, dar cetățenii au intentat proces orașului și au câștigat. Întemnițații vor rămâne în închisoare.

Municipalitatea orașului Houston a impus purtarea măștilor în spațiul public începând cu 27 aprilie, la fel ca în România începând cu 15 mai. Cetățenii au dat municipalitatea în judecată și au câștigat. Primăria și poliția orașului au anunțat, încă de pe 22 aprilie, că nu vor amenda cetățenii care nu poartă măști. Dimpotrivă, polițiștii vor avea disponibile în mașini măști pe care le vor distribui cetățenilor aflați în spațiul public fără măști.

O altă categorie de cazuri privesc avorturile. Avortiștii au dat în judecată diverse state pentru că au închis clinicile de avort. Tribunalele au dat câștig de cauză statelor Arkansas și Texas, dar alte state au pierdut. Administrația Trump a fost și ea dată în judecată pentru că a sistat finanțarea clinicilor care prestează servicii de avort.

Alte cazuri curent pe rol implică autoritatea statului de a folosi drone pentru a detecta de la înălțime temperatura cetățenilor. Alte cazuri implică "digital contact tracing", adică urmărirea digitală a persoanelor infectate. Unele cazuri sunt chiar bizare și implica constituționalitatea hărților de tip Google care identifică locația tuturor persoanelor infectate de coronavirus. Aceste hărți dau posibilitatea cetățenilor să afle cine e infectat pe stradă ori în cartierul lor. Ele au fost folosite în Coreea de Sud, cu succes, pentru a încetini extinderea pandemiei.

Persoanele care dau în judecată autoritățile pretind existența unui drept la viață privată numit "right to digital self defense / dreptul la apărare digitală”.

Punctul esențial aici e, deci, importanța și relevanța deosebită a tribunalelor în protejarea drepturilor noastre civile pe durata pandemiei. Cred că este o lecție potrivită și pentru România.

Peter Costea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.