Tony Berbece 🔴 Ce am învățat de la Paștele din Carantină

Am învățat că un polițist care aduce sau care era vorba să aducă lumină este mai periculos decât un curier care-ți aduce de mâncare sau un colet cu comanda. Cumva, pentru unii, orice vine din partea Bisericii e mai neimportant și mai “virusat” decât meniul de la Mc...

Am învățat că ura necredincioșilor față de Biserică și față de creștini este reală, uneori ura asta se traduce printr-o grijă exagerată față de trup, față de o viață pieritoare, într-o iubire fățarnică față de “carcasă”, printr-o condamnare frenetică a celor care prețuiesc grija pentru suflet chiar și când trupul le este pus în pericol. Noi am înțeles și am stat acasă, dar a-i “vâna” pe credincioși cu poliția în curtea Bisericilor cum am văzut înainte și de Paștele acesta este deja prea mult. M-a durut să văd cu ochii mei o doamnă polițist chestionându-i pe creștinii care ieșeau dintr-o Biserică, ieșeau la distanță corespunzătoare, fără a se îmbulzi ca la coada de la supermaket, câte unul la câteva minunate bune. N-am văzut polițist aranjând cozile din magazine, dar i-am văzut intimidând în curtea Bisericii. Cu ce e mai greșit a intra câte unul pe rând să se roage într-un locaș de cult față de a intra pentru a-și lua o pâine expunându-se practic mai mult prin contactul cu alimentele, cu vânzătoarea și cu banii?

Am învățat că Paștele era pentru unii de fapt dezmăț și nu Biruința lui Hristos asupra morții aduse de păcat, s-au raport cu 90% mai puține cazuri de come alcoolice, bătăi, supradoze și crime anul acesta în noapte de Înviere, semn că pentru unii “creștini din naștere, din moși strămoși” izolarea a însemnat protecție. Astfel, datorită izolări au putut și unii “creștinii” din România să sărbătorească în tihnă Paștele. De fapt adevăratul post nu a fost cel dinainte de Paște, postul de la mâncare, ci cel impus forțat de pandemie, anume postul de la clubăraie și petrecăreală.

Am învățat că Hristos poate fi sărbătorit și fără clădirile numite “Biserici”, că Biserica suntem de fapt noi, cei care credem în El. Am învățat că nu clădirile ne lipseau, ci credința din suflet. Anul acesta milioane de credincioși nu au mai luat lumină, dar “Hristos a înviat!” a ieșit mai cu foc din piepturile lor, semn că nu lumina aceasta fizică ne lipsea, ci cea direct din Hristos găsită prin Scriptură și rugăciune.

P.S. Încă ceva ce mă roade, pentru o tânără disperată, violată si apoi ucisă, nu s-a intervenit până la 6 dimineața, dar pentru dărâmarea unui grătar și pentru destructurarea unor “grupuri infracționale” care învârteau micii în ziua de Paște au intervenit “mascații”. În ce lume trăim?

Hristos a înviat, Dragostea a înviat pentru a ne da o lecție a iubirii, degeaba avem Paște dacă nu avem iubire!

Cu prețuire,

Toni Berbece