După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

sâmbătă, 18 aprilie 2020

Ghiță Ignat 🔴 Suceava își plânge morții


„Se moare pe capete, Ghiță, prea mulți morți, prea mulți…” a fost concluzia unei rude care astăzi înmormântează pe cineva din familie.
De dimineață, această persoană aștepta în fața Primăriei Suceava să ridice certificatul de înhumare, pentru a putea înmormânta persoana iubită. Așteptând acolo, a fost surprinsă să vadă că alte 20 de familii așteptau pentru un astfel de certificat.

Deschid facebook-ul pe la amiază și văd cum Suceava își plânge morții, astăzi mai mult parcă ca oricând. Oameni, mai mult sau mai puțin implicați în viața publică a acestui oraș, sunt jeliți de familii, prieteni, apropiați. Citesc toate aceste mesaje și nu am cum să nu fiu atins emoțional. Pe unii îi cunoșteam personal. Vrei sau nu vrei, îți vin în minte amintiri legate de cei care pleacă, și te încearcă un sentiment straniu, acela că nu îi vei mai vedea niciodată.

Dar mă duc la Biblie, acolo unde mă duc mereu pentru răspunsuri și găsesc că Apostolul Pavel a fost pus în situația dificilă de a răspunde unor familii îndurerate, probabil de pierderea unora dintre cei dragi.
Acest om le răspunde astfel: „nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Iisus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Iisus pe cei ce au adormit în El” 1Tesaloniceni.
Neliniștea acelor oameni era legată despre cei care muriseră dintre ei. Apostolul așează Moartea și Învierea Domnului Iisus ca garanție pentru învierea tuturor celor care au murit în El.

Oameni buni, trăim vremuri când vedem cu ochii noștri cum moartea îi ia pe oameni de lângă noi, fără să putem face nimic, oricât ne-am dori să putem face ceva. Există totuși ceva ce poate fi făcut. Apostolul Pavel garantează învierea pentru cei „morți în El”, morți în Iisus Hristos, adică cei care Îl acceptă pe Iisus ca Domn și Mântuitor, înainte să închidă ochii definitiv. Cât suntem încă în viață putem face acest lucru, după ce am murit nimic și nimeni nu mai poate muta sufletul dintr-o parte în alta, oricât am dori noi să facem asta pentru cei dragi. Nu este o părere personală, Biblia zice astfel: „Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup” 2Corinteni.

Despărțirea este dureroasă, indiferent când și la ce vârstă survine aceasta. Dar Apostolul Pavel face diferența între cei care au și cei care n-au nădejdea revederii.
Acestă nădejde ține doar de Cel care poate face ca revederea să se întâmple, ține de a accepta că Iisus Hristos a murit, pentru ca tu și eu să putem avea această nadejde a reîntâlnirii cu cei dragi care au plecat. Nădejdea că, dacă la noapte El hotărăște ca eu să plec, mă face să nu am nici cea mai mică emoție că aș pleca altundeva, decât să mă întâlnesc cu Domnul Iisus Hristos și cu cei dragi, plecați înainte.

Tâlharul de pe cruce a avut parte de privilegiul de a Îl accepta pe Iisus ca Domn cu câteva clipe înainte să moară. Dacă tâlharul a putut, cu siguranță poți și tu să iei o decizie pentru viața ta veșnică.

A sta în casă este bine, dar a-L accepta pe Iisus Hristos ca Domn al vieții tale este mai mult decât bine. Este „aur curat”, asa cum se zice în popor.

Suceava își plânge morții. Lumea întreagă își plânge morții. Însă nădejdea revederii iubiților noștri trebuie să întreacă suferința plecării.

Mai mult ca oricând, în acest an, Învierea Domnului Iisus Hristos trebuie să aibă o însemnătate mai puternică pentru fiecare dintre noi.

Ieri am pierdut pe cineva tare drag, un om bun și blând dintre ai noștri, s-a stins. Familia noastră este îndoliată, la fel ca multe alte familii în această vreme. Deși doare, totuși „noi nu ne întristăm, ca cei care nu au nădejde”.

Doresc ca această nădejde a revederii să ne însuflețească pe toți. Doresc ca nu doar în noaptea învierii sau în perioada imediat următoare să spunem „Hristos a înviat”, ci în fiecare clipă a vieții noastre să spunem și să trăim „Hristos a înviat!!!”

Mă rog ca Dumnezeu să se îndure de fiecare familie și fiecare suflet care suferă în această perioadă. Mă rog ca Dumnezeu să se îndure de Suceava, de România și de lumea întreagă.

Hristos a înviat!
Ghiță Ignat
www.georgeignat.com
Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)