Ni se va face dor de închinarea aceea “nasoală” și nu
atât de profi ca la alții. Ne va fi dor de chitara un pic dezacordată a
fratelui și de vocea nu prea specială a sorei, ne va fi dor să cântăm oricum,
dar doar să lăudăm pe Domnul. După 15 zile de carantină ne vom da seama că
nimic nu se compară cu o cântare cântată cu frații și surorile în Cristos, am
da orice să mai cântăm cu ei chiar și fără instrumente. Vom aprecia mai mult
cântarea din Biserica frecventată de noi.
Ni
se va face dor de predica aceea “plictisitoare” și nu atât de specială ca a
fratelui X, ne va fi dor de predica aceea în șapte puncte, rostită fără prea
mult talent oratoric și fără prea multă gesticulație și intonație. Ne va fi dor
de predica aceea fără ilustrații, fără introducere interesantă și final
lacrimogen, ne va fi dor de orice mesaj, doar să fim acolo și nu în fața unui
telefon ascultând mesajul de la depărtare.
Ni
se va face dor să ne trezim cu noaptea-n cap ca să mergem la slujbă, să facem
zeci de km până la Biserică, ni se va face dor să punem bani la colectă, să
stăm o oră în picioare la timpul de închinare, ni se va face dor de sora care
ne cicălea și de fratele care nu ne mai lăsa să plecăm acasă de dragul și de
focul de a ne povesti toată viața lui.
Așadar,
sper din toată inima ca la redeschiderea Bisericilor să dăm năvală, să nu ne
mai comparăm pastorii/preoții și echipele de închinare cu alții mai buni, să nu
mai criticăm tot de pe scanul de experți neimplicați, să nu-L mai mâniem pe
Dumnezeu prin cârtirea noastră față de tot ce se face în Biserică și să nu mai
fim simpli spectatori, ci propovăduitori ai Veștii Bune, iar rodul nostru să
stea chiar pe scaunul sau scaunele de lângă noi. Dorul
de Biserică va face minuni...
Cu
prețuire,
Toni
Berbece
Vezi și:
▲ ▲ ▲ TOPUL celor mai citite articole din ultima săptămână (selecție automată) la momentul publicării articolului de mai sus:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.