Peter Costea 🔴 Haideți să fim patrioți!

Subiectul acesta mi-a fost trezit în minte zilele acestea citind două articole, unul din Romania, altul din Germania. Scris de Cristian Șelaru și publicat pe 6 iunie de Știripesurse, articolul din România e intitulat „Cum de a rămas Biserica singură?”

Dl Șelaru observă ceea ce și eu am observat de mai mulți ani: elita politică a României nu este patriotă, nu promovează patriotismul, ci, dimpotrivă, ne dă de înțeles că patriotismul aparține trecutului și e irelevant pentru zilele noastre. Dezagreez.

Am atenționat deseori din 2007 încoace că europarlamentarilor români le este rușine că sunt români. La fel și influenților comentatori din mass-media României. Ne marginalizează și îi desconsideră pe aceia dintre noi care nu credem într-o lume globalizată, cu un guvern mondial, ori în instituții suprastatale în care câțiva oameni decid soarta a milioane de oameni, fără ca milioanele de oameni să aibă ceva de spus privind soarta lor.

Abandonarea patriotismului are consecințe, ceea mai importantă dintre ele, dar și drastică și ireversibilă, fiind pierderea identității naționale. Nici unde în lume nu e acest proces mai vizibil și, poate ireversibil, ca în Germania. Cei sceptici sunt rugați să citească articolul lui Andreas Lombard, The Vanity of Guilt, publicat în noiembrie. Lombard e german, un heavy weight între comentatorii germani contemporani, editor șef al publicației germane CATO.

Articolul lui explică cum, după al doilea conflict mondial, Germania a căzut într-un abis al vinovăției din care aproape sigur că nu își va reveni. Germanii, spune Lombard, se simt vinovați pentru că au distrus Europa de la un capăt la altul de două ori în doar 40 de ani în secolul trecut. Simt nevoia de a-și ispăși crimele colective. Sentimentele de vinovăție au început în anii 60, s-au intensificat în anii 70 și au devenit ideologie oficială în Germania începând cu anii 80, când a murit generația conservatoare germană care a supraviețuit războiul.

Se vorbește tot mai mult de „o Germanie a celor care locuiesc în Germania” și tot mai puțin de „o națiune germană” ori „o Germanie a germanilor”. Se vorbește despre o Germanie a celor din trecut și a celor „veniți recent”, care, împreună, formează „Germania”. Factorii culturali, istorici, etnici, civilizaționali, religioși, valorici, au devenit irelevanți în definirea „Germaniei” contemporane.

În articolul lui, Lombard dă foarte multe exemple care dovedesc evoluția spre „self-abnegation” a Germaniei din anii 80 încoace. Lombard citează dintr-un articol din 2013 al unei influente jurnaliste germane care afirma că, având în vedere atrocitățile comise de Germania în 40 de ani ai secolului trecut, se cuvine ca Germania să fie „colonizată de alte grupuri etnice ori dată înapoi naturii” (Germany must be „colonized by other ethinc groups or given back to nature”).

Opinia ei, zice Lombard, domină gândirea clasei politice și intelectuale germane actuale.

Lombard scrie și despre un recent sondaj de opinie făcut în Gana și Nigeria, unde 75% din populație vrea să „migreze” în Europa ori SUA. Asta înseamnă 165 de milioane de oameni.

În opinia lui Lombard, soarta Germaniei a fost decisă deja. El vorbește despre „declinul demografic” al Germaniei, fără să aducă în discuție avortul și extinderea la viteza luminii a hedonismului și a stilurilor de viață care cauzează declinul demografic al Germaniei.

Peter Costea