Încercările ca de foc nu înseamnă să stai în fața
șemineului, ci înseamnă dogoare, arsură, înseamnă să simți cum te ustură
sufletul de la atâtea văpăi.
Tendința naturală este aceea de a căuta o scăpare cât
mai rapidă din încercări. Pavel și Sila nu s-au grăbit să iasă din închisoare,
măcar că Dumnezeu prin intervenție miraculoasă i-a scăpat.
De ce nu au ieșit imediat? Pentru că au înțeles că nu
au ajuns în închisoare din întâmplare, ci ca urmare a unui plan divin.
De aceea cântau liniștitți, de aceea nu s-au grăbit să
iasă deși Dumnezeu a intervenit într-un mod miraculos și toate legăturile s-au
desfăcut și ușile de asemenea.
Când vezi că este un cutremur dirijat care nu
prăbușește întreaga clădire, ci doar desface legăturile și descuie ușile, nu
poți să nu înțelegi că Dumnezeu este în control și lucrează.
Ei au așteptat liniștitți să înțeleagă care este planul
lui Dumnezeu. Când au auzit că temnicerul vroia să se omoare, atunci au
priceput că închisoarea era de fapt platforma pe care Dumnezeu o folosea ca să
zidească noua Biserică din Filipi.
În loc să te prăbușești sub povara durerii și a
întrebărilor: de ce?, de ce mie?, pănă când?, mai bine îți păstrezi liniștea și
spui plin de încredere: știu, Doamne, că ai un plan și aștept plin de încredere
să îl văd înfâptuindu-se.
Pavel și Sila nu au făcut din suferința lor o pricină
de cădere, ci au urcat prin suferință o treaptă în cunoașterea lui Dumnezeu și
au înțeles că prizonieratul este o platformă pentru împlinirea planului lui
Dumnezeu.
Știu că suferi. Suferința este o treaptă. Vei coborî sau vei urca pe ea în relația ta cu Dumnezeu?
Urmează o serie de mesaje în această direcția la
Biserica Biruința.
Vă așteptăm cu drag în zilele de miercuri și sâmbăta.
Florin Ianovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.