Pentru că profețiile Biblice sunt clare: nu va rămâne unul.
Tot clar este scris că îi va scoate din toate țările, nu doar din unele, este scris că unul câte unul, vedem că procesul are loc treptat, este scris că îi va scoate prin urgii și vedem aceste urgii prin țările de unde deja i-a scos, nu e sigur dacă se va termina această scoatere înainte de răpire (mi-au pus mai mulți întrebarea asta, unii cu gândul ascuns, că dacă încă sunt evrei prin lume, putem dormi liniștiți, nu vine răpirea), nu este scris când se va termina procesul.
Mai este scris că El îi va scoate, Dumnezeu, nu va fi inițiativa lor, evreii vor fi forțați să iasă așa cum strămoșii lor au ieșit puhoi din Egipt.
Nu am un răspuns clar la întrebarea din titlu și mi-am pus-o doar cu vreo 4-5 ani în urmă.
Acum 3 ani (când am fost ultima dată în Statele Unite într-un fel și pentru ca să văd starea de spirit de acolo, mulți din prietenii și rudele mele de acolo lucrează pentru evrei) , v-am scris că nici nu bănuiesc cum o va face, evreii se simt minunat acolo, n-au nici gând să plece.
Am văzut mai apoi că nici evreii religioși din Israel nu sunt sioniști, după capul lor statul Israel nici n-ar trebui să existe.
Așa că răspunsul tot în profeți ar trebui să-l căutăm și apoi în împrejurări istorice.
Profețiile fac istoria, nu invers.
Există un concept la Dumnezeu, în gândirea lui Dumnezeu, (am vrut să scriu în Scriptură, dar aceste postări le citesc și cei care nu cred că Scriptura este gândul lui Dumnezeu, și eu și pentru ei scriu) conceptul de „popor fără țară” și de „popor cu țară” (Isaia 23:13). E vorba simplu de administrația de stat, de statalitate, de ceea ce vedem că se întâmplă când se dizolvă un imperiu (otoman, britanic, habsburgic și acum cel rus) și din „reziduurile” lui, în ciuda tuturor opozițiilor, se cristalizează popoare, țări noi, care trăiesc. Pilda aceasta în Scriptură este pilda pomilor, a copacilor. O vedem la Nebucadnețar, la Iotam, cercetați, așa gândește Dumnezeu.
La evrei încă nu este clar nici pentru ei cum se definesc, ca etnie sau ca religie.
Această neclaritate, această confuzie tot Dumnezeu o numește amețire, și este un rezultat al întunecării minții, pedeapsa păcatului strămoșilor lor, este simbolizată de pilda potirului.
Cam pe-aici întrezăresc eu răspunsul la întrebarea din titlu: „cum vor pleca evreii din America”, când încep să se limpezească la cap, iar popoarele în mijlocul cărora stau încep să se tulbure, să se prostească.
Vor fi cumulate toate condițiile enumerate în primul paragraf sau doar unele?
Nu am un răspuns foarte clar și nici prietenii mei profeții nu-l dau, se văd așa, ca o „luminiță într-un loc întunecos”, dar la luminițele asta ne-a spus Petru, un alt prieten al profeților să ne uităm bine.
De fapt, locul nu mai este chiar așa de întunecos, pentru că profețiile înseamnă viitor, au fost întunecoase atunci când s-au rostit, erau în „negura viitorului”, niște „vremuri îndepărtate” cum i-a zis Dumnezeu lui Daniel, dar acum ele sunt foarte în prezent.
Am totuși un răspuns, adică un fir de gândire: trăim vremea când la nivel de stat, de politici sau mai degrabă de filozofii are loc un proces de amețire. Nu e vorba de anarhie și anarhizare, pentru că Slavă lui Dumnezeu, ordinea de stat și administrația de stat este o rânduire divină și va fi păstrată până după răpire.
Amețirea este un fel de prostire filozofică, cum vedeți, ba cu „încălzismul global” (lăstar de gândire darwinistă, ca nazismul și ca și comunismul, idei bune la origine), ba cu „multiculturalismul” (ignorând voit și sinucigaș componenta de dominare etnică a așa zisei „religii” islamice) , ba cu tendințele statului de a lua părinților dreptul de a-și educa copiii în religia și crezul lor, vezi Barnevernet.
Această amețire este ca beția alcoolului, prinde pe bogați și săraci, pe deștepți și inculți deopotrivă.
O lege care stă să se promulge în New York de exemplu, pune pe jar comunitățile de evrei: se cere o mai mare standardizare a școlilor, citez din articolul din Adevărul, preluat de aici.
„În poate cel mai importat stat din America se are în vedere obligarea școlilor private de a funcționa ca școli publice! O lege aflată în vigoare de la 1894 va fi modificată pentru ca școlile private să își schimbe între profilul – toate programele școlilor private, orarul, planurile cursurilor, standardele de angajare și cerințele de raportare vor trebui să respecte normele cerute de stat pentru școlile publice!
Inspectoratele locale școlare vor putea supraveghea și verifica toate instituțiile de învățămând private și parohiale din statul New York. Cine nu respectă regulile propuse, riscă închiderea școlii!
Pacific Justice Institute (PJI) este o organizație non-profit de apărare juridică și care acum reprezintă interesele organizației Parents Union for Religious Integrity of Torah Education (PURITE). Părinții și rabinii care au solicitat ajutorul PJI practică iudaismul hașidic ultraortodox. ….”
„Liderii școlilor parohiale și familiile care aleg să facă educație în sistem homeschooling au de ce să se teamă.”
Frica mare este „că noile reglementările din învățământ vor exclude în mod esențial modul de viață și educație al copiilor.”
Iată doar un mic exemplu, cum o lege dată peste noapte poate pune pe fugă o comunitate care ține cu dinții să nu-și piardă identitatea, eruvul lor.
E uimitor cum exodul din America va avea loc.
Va fi o adevărată minune.
Evreii de acolo nu au o identitate bine definită, nici ca etnie, nici ca religie, mare parte din ei sunt asimilați, iar ideea de „stat Israel” celor mai mulți dintre ei li se pare bizară.
Un autor evreu, Daniel Gordis (născut în America) numește „prăpastie” această indiferență a evreilor americani față de Israel și tratează subiectul într-o carte: „Noi stăm împărțiți”. (Abia recent, numărul de evrei din Israel l-a depășit pe cel din USA.)
Am citit azi dimineață recenzia cărții pe Times of Israel și lucrând meditam: când au fost evreii uniți?
O glumă pe care am auzit-o în Israel zice: „unde-s doi evrei, trebuie să fie 3 sinagogi”.
Când erau 12 frați la un tată, pe unul l-au vândut, apoi Iuda s-a dus la Adulam cu prietenul lui canaanit. Despărțiți. Ba da, mai apoi i-a unit foamea, uniți au coborât în Egipt. Apoi cu Moise, iar au fost dezbinați, i-au unit iar urgiile, uniți au trecut prin Marea Roșie, și pustia, și Iordanul. Apoi, au mai fost uniți până la Roboam, de atunci sunt tot despărțiți. Stau așa.
Cum scrie și cartea.
Dar totuși o profeție stă să se-mplinească: „Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, și Iuda nu va mai fi vrăjmaș lui Efraim.” (Isaia 11:13) Nu va mai exista această divizare pe care Gordis încearcă s-o explice, etnic, istoric, cultural, religios, economic, numai profetic, nu. (N-a găsit punctul la i.)
Dar tu dragul meu cititor, te gândești că Domnul Isus, care este acum Lumina neamurilor este și lumina Măslinului celui verde și gras, printre ale cărui ramuri ai fost altoit tu?
Evreii sunt pentru o clipă lepădați, dar vor fi altoiți iarăși.
Dacă tu ești altoit, nu te îngâmfa, ci teme-te, căci dacă Dumnezeu „nu a cruțat” ci a rupt „cu vuietul unei mari troznituri” (Ieremia 11:16) ramurile firești, tot astfel le va rupe și pe cele altoite, dacă nu aduc rod.
Ei însă, vor fi altoiți iar în măslinul lor, de unde au fost rupți, în țara lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.