marți, 29 octombrie 2019

Nicolae Geantă 🔴 Când eram copil...


“Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc” (1 Corinteni 13:11)

Când eram copil. Acum sunt mare. Deci, am lepădat lucrurile copilărești! Viața nu e o joacă! Din nefericire puțini dintre noi lepădăm lucrurile începătoare, trecutul. Uităm că trăim azi...

Corintenii ar fi trebuit să fie maturi spiritual! Dar încă erau prunci. Prin urmare între ei s-au iscat certuri, partide, conflicte etc, pentru lucrări temporare. Pavel se aștepta la ei, ca și la noi, ca accentul să fie pus pe caracterul creștin nu pe darurile trecătoare.

Când eram copil, zice Apostolul, “vorbeam ca un copil”. Adică gânguream, vorbeam cuvinte neînțelese. Fără substanță. Noi nu condamnăm un copil care vorbește greșit, dar condamnăm un adult care vorbește ușuratic! Trebuie să ne maturizăm în vorbire! Dar și în rugăciune, în predicare, în proorocie, în evanghelizare! Sau în lauda la adresa Domnului!

Când eram copil “simțeam ca un copil”. Copilul este foarte sensibil, se supăra din orice! Își ia jucăriile și pleacă. Ori abandonează joaca! Viața creștină matură îmi arată că trebuie să continuu orice impediment aș îmtâlni! Waren Wersbie spune că textul din Corinteni 13 face referire la faptul că minunile au fost frecvente în biserica primară, tocmai pentru a o ajuta să crească! Azi “biserica are nevoie mai mult de sănătate decât de creștere”, vorba lui Rick Waren.

Când eram copil “gândeam ca un copil”. Adică limitat! Ori ilogic. Nu puteam lua decizii singur! Nu aprofundam nicio stare, nicio situație. Azi, când sunt mare trebuie să gândesc matur! Să iau decizii corecte, drepte și pline de iubire!

Le spuneam unor frați că dovada maturității unui organism viu este capacitatea sa de reproducere! Deci “când eram copil” sună și ca “nu mă puteam înmulți!” Așa am înțeles eu de ce bisericile nu se înmulțesc! Sunt imature. Jumătate de buletin!

Întotdeauna e loc de creștere în biserică. Unde creștere nu e... este copilărie! Ori mai grav este... fosilizare!
Nicolae.Geantă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.