L-am cunoscut pe prezbiterul Marian Ciocan încă din anii studenției. Era un tânăr ales, calm, echilibrat, plin de pace, bunătate și dragoste. Era de o modestie remarcabilă. Știa să se facă plăcut. Oricât era de ocupat își făcea timp să te asculte. Îmi amintesc că a slujit în Biserica Betania din Cluj și l-am văzut ca un om al rugăciunii, al studiului Scripturii și un familist de excepție.
Ultima dată l-am întâlnit în 4 aug. 2019, într-o duminică seara la botezul nou-testamentar al Bisericii Penticostale Betel din Sighișoara. Am slujit împreună. Și acolo el împreună cu un alt frate slujitor au botezat 4 candidați…
Îmi amintesc că ultimele momente pe care le-am petrecut împreună au fost în biroul bisericii locale când a venit și împreună cu el ne-am rugat pentru un frate. Era atât de dedicat Marian, s-a rugat cu atâta pasiune și putere.
Înainte să ne despărțim mi-a spus: „să ne revedem cu bine”. L-am simțit parcă se grăbea… pentru ca la doar 7 zile să aflu înspre Cine se grăbea… Se grăbea să-l întâlnească pe Domnul Isus Hristos….
Avea proiecte în Biserica locală cu familiile tinere, era băiețelul lui lângă el… Dar înțelegem că Dumnezeu a decis să-L ducă mult mai aproape de El în Cer… Acum, ne rugăm special pentru Daniela și copilașii lor ca Domnul, Iehova-Iire să continue să-i țină sub aripa Sa protectoare! Domnul să-i mângâie pe toți cei apropiați și pe noi.
Am cunoscut în viață foarte puțin martiri… Marian e cel mai proeminent! A plecat de pe câmpul de luptă, până la ultima suflare a demonstrat că trăia pentru oameni și își dorea foarte mult să-i vadă așezați pe drumul spre Cer!
Știm că lupta lui s-a sfârșit în Glorie, lupta noastră continuă!
„LA REVEDERE, MARIAN!” NE VOM REÎNTÂLNI PE PLAIURILE CEREȘTI!
Caleb Nechifor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.