Am disprețuit și am cerut o judecată rapidă pentru cineva care a păcătuit până când am făcut același păcat și atunci am cerut îndurare și am căutat milă.
Am bârfit pe alții până când am auzit bârfe despre mine, care tare mult m-au durut. Atunci am realizat că bârfa e dulce pe limba mea, dar tăioasă pentru urechile și inimile altora.
Am judecat pe sărac pentru sărăcia lui, l-am considerat puturos și nepriceput până când am rămas fără bani și am cerut cu împrumut, când am întins mâna după banii ceruți am citit în ochii celui care mi-i întindea ce am gândit și eu cândva despre săraci.
Am uitat repede că alții au avut răbdare cu mine în toate și azi îmi e greu să am răbdare cu începătorii, mai ales cu cei din trafic.
Am judecat pe cel care era stângaci în închinarea lui față de Dumnezeu neștiind că venea ca fiul risipitor din pribegie. I-am judecat vestimentația, vocabularul, l-am văzut mic, dar nu știam că Tatăl e în sărbătoare pentru el, că de fapt acest fiu disprețuit de mine este cea mai mare bucurie pentru Cer.
Mi-am dat seama că inima mea este înșelătoare, de aceea i-am spus că nu mă mai încred în ea, mă voi încrede în principiile iubirii lui Hristos, care nu sunt egoiste, nu au două măsuri, nu sunt ipocrite, ci ele cer aceeași măsură de iubire peste tot și pentru oricine.
Judecă-i pe alții cum te-ai judeca și pe tine, pentru că Hristos ne-a spus că vom fi judecați cu aceeași măsură cu care și noi judecăm. Tot El ne-a spus că milă dorește și nu jertfe făcute cu o inimă rea și nemiloasă!
Cu prețuire,
Toni Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.