”Apostolii Barnaba și Pavel, când au auzit lucrul acesta, și-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului și au strigat: „Oamenilor, de ce faceți lucrul acesta? Și noi suntem oameni de aceeasi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceți de la aceste lucruri deșarte la Dumnezeul cel Viu, care a făcut cerul, pământul și marea și tot ce este în ele.” (Fapte 14:14-15)
Gândurile mele nu se referă la oricine, ci la apostolii Domnului, la cei care au fost în contact direct, martorii lui Hristos. Cred că ei erau cei mai îndreptățiți omenește să „se dea mari”, să accepte închinare de la ceilalți, să accepte bani, să se considere superiori și să construiască față de ceilalți o poziție ierarhică de diferențiere și de superioritate. Însă se pare că apostolii Domnului, nu semănau deloc cu liderii (nu slujitorii) religioși de astăzi, care pretind că sunt superiori, și-au construit ierarhii, primesc mulți bani și unii acceptă și închinare,
De ce aveau hainele rupte Barnaba și Pavel?
1. Haine rupte ca nimeni să nu dea niciodată slavă lucrătorului, ci lui Dumnezeu
Le aveau rupte ca să arate gravitatea ca oamenii să le aducă lor slavă pentru slujirea lor, fie chiar o vindecare în care un om bolnav din naștere, care nu putea umbla, a fost vindecat.
Gândiți-vă că acești apostoli aveau daruri primite de la Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, cu care slujeau și știau bine că ce aveau nu era meritul lor, ci darul nemeritat dat de Duhul Sfânt. De aceea atitudinea lor imediată este, aduceți slavă lui Dumnezeu.
Ce să spunem astăzi despre preoți creștini care după slujbe acceptă chiar închinare, vor să le sărute oamenii mâinile și să le dea locul fruntaș oriunde?
Ce să spunem astăzi despre pastori, predicatori, care au ajuns vedete, care sunt prezentați și adulați mai abitir decât apostolii sau chiar Hristos Domnul, când umbla pe pământ. Lor astăzi trebuie să-ți faci programare să vorbești cu ei și de multe ori cu greu ai acces să stai de vorbă cu ei, fiind urcați pe un piedestal la care nu are acces oricine, o clasă a laicilor niciodată nu ajunge ușor să discute cu ei.
Slujitorii Domnului, apostolii însă erau complet diferiți, simplii, și-au înțeles slujba de slujitori, au înțeles că doar administrează niște daruri pentru o perioadă, au înțeles că așa cum ei au daruri, așa dă Dumnezeu fiecăruia, pentru zidirea Bisericii și nu pentru mândria personală sau beneficii materiale.
2. Haine rupte ca oamenii să știe că și ei sunt oameni de aceeași fire cu ceilalți
Le aveau rupte ca toți să afle că ei sunt oameni ca și ceilalți, cu ispite, slăbiciuni, însă slujitori ai lui Dumnezeu. Adică apostolii n-aveau o părere mai înaltă despre ei, decât se cuvenea. Știau că trăiesc în trup, că au o fire și că biruința și meritul trăirii lor este doar prin Hristos, prin Duhul Sfânt care era în ei, prin credință și pocăință.
Câți astăzi mai au o atitudine la fel? Câți astăzi nu se pretind, ei cei care sfințesc, trăiesc într-un misticism cras, în care ei cred că fac un hocus pocus prin lucrarea lor și cumva Dumnezeu ar fi la dispoziția lor, să-L poată manipula.
Avem de-a face cu preoți azi care se cred mijlocitori între oameni și Dumnezeu, cred că prin ce fac ei, sunt superiori altora și dețin puterea prin care ei au ajuns aici niște mici dumnezei.
Pastori sau predicatori care cred azi că Duhul Sfânt este la dispoziția lor, că ei manipulează și ies puteri din ei, că la cuvântul lor oamenii cumva trebuie să tremure și la cuvântul lor se fac minuni.
Apostolii n-au crezut așa, ei s-au lăsat conduși și călăuziți de Duhul, nicidecum nu au crezut că ar fi cumva Duhul la dispoziția lor și L-ar putea manipula. Ei au văzut că sunt doar oameni și valoarea lor se datorează lui Hristos, lucrarea este doar un rezultat al Duhului Sfânt din ei.
3. Haine rupte ca oamenii să nu le-aducă lor închinare, ci lui Dumnezeu
Le aveau rupte ca oamenii să nu facă idoli din ei, ca oamenii să nu le aducă închinare, ci oamenii să aducă închinare doar lui Dumnezeu.
Gândiți-vă însă, că astăzi oamenii pe unii dintre apostoli, după moartea lor, le aduc închinare. Dacă n-au acceptat atunci închinarea, oamenii au făcut-o după. Asta vrea satana dintotdeauna, ca omul să nu se închine lui Dumnezeu așa cum o cere Dumnezeu, ci omului sau diavolului.
Oare n-avem azi parte de schelete, de tablouri, de persoane, la care oamenii fug și se închină, tocmai ca să-L dezonoreze pe Dumnezeu? Oare n-au loc astăzi pelerinaje la anumite persoane, care când apar toți năvălesc crezând cumva că acele persoane cumva ar putea face ceva pentru lumea de dincolo, să-ți asigure un loc bun acolo, dacă le dai închinarea.
Lideri religioși astăzi, parcă din ce în ce mai mult pretind o diferențiere de toți ceilalți și și-au format imaginea sau alura, că dacă mergi la ei, cumva ei ți-ar asigura ceva pe dincolo.
Apostolii însă au spus clar că toate acestea sunt lucruri deșarte, nu-și au rostul și omul trebuie să se întoarcă de la aceste rătăciri la Dumnezeu, care poate mântui, auzi și răspunde oamenilor. Întotdeauna apostolii au pus reflectorul în orice pe Dumnezeu, prezentându-L ca Cel care poate mântui, vindeca, ajuta pe oameni.
Le aveau rupte ca să împiedice pe ceilalți să le aducă lor jertfă, recompense. Mai este un caz în Biblie, când unul Simon aduce bani lui Petru ca o mită. Petru este foarte dur cu el și-i răspunde în așa fel încât să vedem gravitatea situației.
Câți slujitori astăzi mai au aceeași atitudine, oare câți n-au în vedere ca preoți sau pastori doar banii? Oare câți nu pretind pe față bani, ca cumva să lase impresia că prin banii respectivi pot să le aranjeze ceva prin Cer sau slujba lor poate să fie cumva îmbunătățită.
Niciodată apostolii n-au acceptat jertfe sau bani, au știut pericolul căderii oamenilor în idolatrie și s-au ferit ca să facă vreo slujbă vreodată având ca scop banii sau ca mobil câștigarea existenței.
Întrebarea care astăzi vreau s-o pun, este când ți-ai „rupt hainele” ultima dată? Ești un slujitor al Bisericii cu „haine rupte” sau ești unul care crezi că trăiești pe-un piedestal, crezi că ești superior altora, crezi că tu-L manipulezi pe Dumnezeu și la comanda ta se produce un hocus-pocus al minunilor, ai făcut din poziția ta în Biserică un mijloc de trai, un mijloc de a câștiga bani, vrei închinare, vrei ca oamenii să te idolatrizeze?
Dacă răspunsul este da la tot ceea ce am întrebat mai sus, ar fi cazul să-ți „rupi hainele”, să vezi că ești doar om și să-i dai slavă doar lui Dumnezeu, să te pocăiești de starea ta și să calci pe urmele lui Hristos.REPORT THIS AD
Simion Ioanăș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.