Deși a trebuit să-i spulber o iluzie care aparent îi făcea bine, deși i-am adus o stare de gândire care la început l-a amărât, totuși l-am adus la adevăr. Anume că morții, oricine ar fi ei, nu ne mai pot ajuta. Nu ne putem ruga la cine vrem, la cine am iubit mai mult pe pământ și care a trecut la cele veșnice.
Aud cu stupoare din gura lui Florin Piersic că Preafericitul Daniel se roagă lui Ștefan cel Mare, pentru că s-a atașat de acesta studiind-i viața. Oricât de atașați am fi de cineva care a trecut la cele veșnice nu ne este permis să ne închinăm acestuia/acesteia. Nu de alta, dar ne închinăm la pereți sau în gol. E ca și cum ai vorbi degeaba, irosești o rugăciune sau mii de rugăciuni și dacă Diavolul vrea ceva cu toată ființa lui acel ceva este să ne irosim rugăciunile.
Diavolul a auzit cuvintele Mântuitorului când le-a zis ucenicilor: “Orice veți cere în Numele Meu voi face!” Și atunci tot ce vrea dușmanul acesta este să uităm de Numele Sfânt a lui Hristos. Să-l scoată din rugăciunile noastre este scopul lui suprem.
Eu mă rog doar Mântuitorului meu iubit, restul rugăciunilor care nu sunt adresate Numelui Său se duc într-un sac fără fund, în coșul de gunoi cu scrisori nedeschise al Diavolului. În România am auzit că sacul acesta cu scrisori nedeschise ar fi cam printre cei mai mari, la noi oamenii se roagă oricui și la orice, iar Hristos încă așteaptă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.