Iosif şi Elisabeta Ţon 🔴 A fost odată ca niciodată...

Afară ninge liniştit                                                                                                                

Şi-n casă arde focul,                                                                                                                  

Iar noi pe lângă mama stând                                                                                                     

De mult uitarăm jocul

E noapte, patul e făcut,                                                                                               

Dar cine să se culce?                                                                                                                

Când mama spune de Isus,                                                                                          

Cu glasul rar şi dulce,

Cum sta pe paie-n frig, Cristos,                                                                                                 

În ieslea cea săracă,                                                                                                             

Şi boul cum sufla, milos,                                                                                                            

Căldură ca să-I facă…

Cum au venit la ieslea Lui                                                                                                         

Păstorii de la stână,                                                                                                                   

Şi îngeri albi cântau pe sus                                                                                                       

Cu flori de măr în mână.

Să auzim ce povestea mama:

A fost odată, pe când lumea aceasta încă nu era… când nu era nimic altceva decât ce-i mai frumos în lumea aceasta… A fost un Tată, care era numai bunătate şi iubire, care avea un Fiu, care semăna leit cu Tatăl Său, adică era şi  El plin de bunătate şi de iubire şi între Ei era un Duh al bunătăţii şi al iubiri, un Duh de viaţă şi de lumină… Şi ei împreună au făcut toată lumea aceasta într-o clipită prin Cuvântul Tatălui şi prin înţelepciunea Fiului şi prin viaţa Duhului…

Şi Ei l-au făcut pe om după chipul şi asemănarea lor în bunătate şi iubire…

Dar omul a ascultat de un vrăjmaş rău şi s-a umplut şi el de răutate… Şi Tata i-a spus Fiului: Vrei să Te cobori la oameni, să Te faci unul dintre ei, aşa cum eşti, plin de bunătate şi de iubire şi, în smerenie şi cu blândeţe să le arăţi oamenilor calea noastră, calea bunătăţii  şi a iubirii… Dar, Fiule, lucrul acesta te va costa îngrozitor de mult, fiindcă, în răutatea lor, oamenii de vor bate, te vor tortura şi te vor ucide, dar Tu, sorbind în Tine toată răutatea lor, le vei da în schimb bunătatea şi iubirea Noastră şi le vei da şansa să devină ca Noi şi să-i aduci şi pe ei aici sus la Noi, în slavă cerească! Şi Fiul a zis: Tată, ştiu că mă va îngrozi momentul în care mă umplu pe Mine de toată răutatea lor, dar, Tată, Eu vreau ce vrei Tu, fiindcă Noi suntem una.

Şi Duhul I-a pregătit Fiului un trup într-o Fecioară curată, şi S-a născut într-un staul de vite. A fost înfăşat de mama Lui în scutece şi a fost culcat într-o iesle. Îngerii cântau slavă Celui născut în Betleem, şi le-au spus unor păstori despre minunea întrupării Fiului lui Dumnezeu.  Ei au venit la ieslea Lui, şi I S-au închinat.  Au venit şi nişte înţelepţi din răsărit, călăuziţi de o stea, şi i S-au închinat…

Dar oamenii cei răi au vrut să-L ucidă şi au ucis o mulţime de copii din Betleem, crezând că îl vor prinde şi pe Fiul lui Dumnezeu între ei… dar părinţii Lui pământeşti, Iosif şi Maria, anunţaţi de un înger, au fugit în Egipt chiar înainte de măcelul acela teribil…

Apoi au venit şi s-au aşezat în satul Nazaret şi acolo a crescut Fiul lui Dumnezeu şi în timpul acela s-a umplut de înţelepciune din Duhul, care era cu El. El a devenit Învăţătorul nostru, modelul nostru şi mântuirea noastră!

Cea mai frumoasă istorie… Este istoria lui Dumnezeu, care este Tată bun şi iubitor şi a Fiului, care este exact ca Tatăl, plin de bunătate şi de iubire şi a Duhului Sfânt care este liantul de bunătate şi de iubire dintre Tatăl şi Fiul. Şi ea devine istoria noastră, când o credem şi când Îl lăsăm pe Fiul să se nască în noi prin Duhul Sfânt şi când acceptăm să ne lăsăm umpluţi de bunătate şi de iubire şi să devenim, prin Fiul şi prin Duhul Sfânt, fii ai Tatălui. Când se întâmplă minunea aceasta este bucurie în cer şi oastea îngerilor cântă ca în noaptea de pe câmpia Betleemului fiindcă se repetă în noi minunea naşterii unui nou copil al lui Dumnezeu.

Vă dorim o asemenea sărbătoare a naşterii Domnului nostru.

Cu dragoste,                                                                                                                Iosif şi Elisabeta Ţon