Nu îmi propun să fiu exhaustiv și nici foarte obiectiv. Este prea devreme. Dar, atât cât înțeleg acum…
Nu îmi propun nici să devin fatalist privind cu ochi răi spre întreaga națiune, ar fi prea superficial. Că ăștia suntem și atât putem… știm, dar de ce?
1. Referendumul în sine a fost o mare dezamăgire! Nu putem cosmetiza în niciun fel realitatea! Suntem mai câștigați să o acceptăm și să învățăm din ea! Pentru că inițiativa Coaliției pentru Familie este admirabilă, iar eforturile și curajul echipei din centrul acestui demers merită recunoștința noastră! Dar, această înfrângere nu trebuie să creeze resemnare ci să ne motiveze să continuăm!
2. Referendumul a fost mai întâi amânat, apoi discreditat, iar în urmă sabotat și boicotat. Am afirmat de la început că dacă se împlinește un an de la lansare fără o dată stabilită pentru referendum, entuziasmul se va stinge. Cu politicienii nu poți trata în spatele ușilor închise unde pot promite marea cu sarea doar pentru a trage de timp. Am sugerat ieșirea în forță cu proteste și acțiuni gen cazul Bodnariu…
3. Partidele politice, instituțiile statului și media sunt aservite puterilor sinistre ale elitelor globaliste! Niciun echilibru, neutralitate nici vorbă! Trebuie să ne creem propriile noastre instrumente de comunicare în masă!
4. Largi segmente ale societății au căzut pradă campaniei de dezinformare și descurajare orchestrate prin media socială (și nu numai) de către lacheii Europei decăzute! Au folosit tactici și argumente josnice, nu s-au dat înapoi de la amenințări, înjurături, minciuni și insinuări, adică tot repertoriul unui sistem mizerabil care face apel la decadența și sălbăticia asociate stilului lor de viață!
5. Lupta trebuie continuată! Va fi mult mai greu acum după referendum, dar resemnarea și renunțarea nu sunt o opțiune! Strategiile dar și premizele trebuie revizuite! Datorită absenteismului tolerat de Biserica Ortodoxă și în general și de celelalte culte creștine – a început să se vadă și la neoprotestanți – procentajele extrase din sondajele de opinie și recensămintele recente nu sunt reale! În România ca în restul Europei și chiar în America, creștinii de-adevăratelea au devenit o minoritate, atenție!, nu numai pe plan social ci în cadrul delimitat confesional și eclesial! Cu alte cuvinte, biserica locală are 1,000 de enoriași? Mare lucru să-ți vină 3-400 Duminică la slujbe! Creștinii care se tăvălesc prin șanțuri, cei imorali, ignoranți în ce privește doctrina, pe care îi stropim doar de Crăciun și de Paști, aceștia ce caută în registrele noastre?
6. Dacă unele recursuri și cereri de reformă se îndreaptă spre bisericile tradiționale, asta nu este nici o înjosire a credinței lor și nici un vot de blam pentru eșecul referendumului dar, ei fiind majoritatea, speranțele noastre s-au concentrat asupra lor! În perioada următoare – și s-ar putea să fie nevoie de mulți ani – Bisericile Ortodoxă și Catolică în special, cele protestante și neoprotestante la fel vor trebui să deschidă o campanie de reeducare în spirit biblic, creștin a populației. Va trebui să lase puțin de la ritualuri și artificii pe care oamenii nu le pricep și care nu-i transformă și să-și direcționeze atenția pe învățătura curată a Scripturilor, cea care singură are puterea prin Duhul Sfânt să schimbe oamenii! Va trebui să se treacă la o reevaluare a ceea ce înseamnă să aparții unei biserici, iar celor care nu se conformează să li se acorde binemeritatul statut de păgâni până se vor întoarce cu adevărat la Dumnezeu!
7. Relația între cultele creștine trebuie strânsă pe acest palier al proiectelor socio-morale! Nu promovăm un ecumenism agresiv care să ne atingă identitatea și particularitățile, dar sunt multe vederi comune în baza cărora ne putem asocia. Din acest punct de vedere apreciem spiritul de colaborare al Coaliției pentru Familie cu participarea largă a creștinilor de tot felul. Este o temelie pe care trebuie clădit în continuare.
Cristian Ionescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.