Cătălin Sturza 🔴 În Quebec funcționarilor de stat le va fi interzis să poarte simboluri religioase. Această „laicizare” care restricționează și mai mult libertatea religioasă din provincia canadiană este făcută în numele „neutralității” statului... Însă neutralitatea este, în sine, un deziderat utopic. Un om nu poate să aibă păreri sau convingeri „neutre”.

În Quebec funcționarilor de stat le va fi interzis să poarte simboluri religioase. Această „laicizare” care restricționează și mai mult libertatea religioasă din provincia canadiană este făcută în numele „neutralității” statului. Însă ea nu este o formă de neutralitate – sau nu reflectă convingeri „neutre” ale celor care își promovează agenda prin intermediul ei.

Neutralitatea este, în sine, un deziderat utopic. Un om nu poate să aibă păreri sau convingeri „neutre”. Poate să fie agnostic în privința anumitor subiecte, în sensul în care spune că „nu știe” sau „nu îl interesează”. Însă, în privința întrebărilor fundamentale la care răspund vechile religii – și la care încearcă să răspundă noile ideologii – nimeni nu poate să fie imparțial. Imparțialitatea, spunea o dată cineva, este un alt nume pentru indiferență, care este un nume elegant pentru ignoranță. Unii dintre acești ideologi ai secularismului pot fi și sunt bigoți și ignoranți în multe privințe. Însă, când vine vorba de întrebările fundamentale, ei au două-trei convingeri ferme, sau idei fixe – care iau, adesea, formele „nimic din ceea ce spun vechile religii NU este adevărat”, „religia e un OBSTACOL în calea progresului” sau mai clasica „religiile sunt OPIUMUL popoarelor”.

Așadar, pentru acești promotori ai „neutralității”, secularismul este ceva care le dă un sens în viață, este o credință. O credință pe care ei o practică cu religiozitate. La fel ca în vechile religii, acești adepți participă cu religiozitate la întrunirile publice ale „cultului” său: fie în piețele publice, fie în aulele unor universități tutelate de gurus în teneși, cu vederi foarte largi, fie departe de ochii lumii, în cluburile unor partide politice „progresiste”. Acești adepți iau, zilnic, lumină de la „cult” ei: citesc postările scrise de gurus sau de liderii locali și mesajele transmise de liderii spirituali de la Mecca – The Blue Church din US. Ei urăsc răul, întruchipat în diavol și în acoliții săi: Biserica Catolică, cultele protestate, religia organizată, instituțiile iudeo-creștine, asociațiile pro-familie, tot ceea ce e „tradițional”, „autohton” și „reacționar”. Acești adepți nu cred în contemplare – ei cred în acțiune și în fapte, care reprezintă forma lor de a-și practica activ credința. În fapt, mulți dintre adepți sunt activiști. Ei acționează cu metodă și cu manual: prin trollarea, bruierea și intimidarea forțelor reacționare care se împotrivesc progresului. Activiștii se luptă, zilnic, pentru venirea Împărăției pe Pământ – Împărăție care va descinde o dată cu sfărâmarea vechiului și cu învingerea obscurantismului reprezentat de vechile religii.

Prin urmare, pentru a înțelege această neutralitate, trebuie să înțelegem de ce culoare e ea. E transparentă, precum o lentilă invizibilă? Sau e, în fapt, o lentilă colorată – o lentilă luminată în albastru? Lumina albastru-neon a The Blue Church, cu „pastorii” ei, cu exaltarea ei deprimantă și cu promisiunea Raiului pe Pământ „tolerant”, colectivist și nivelator al globalismului.

Cătălin Sturza