Imediat după nuntă bănuții cu care am rămas s-au epuizat, eu și soția fiind încă studenți cu venituri instabile, copilașul pe care ni-l dorisem așa de mult urma să vină în familia noastră însă lipsurile financiare ne presau cumplit, atunci a venit la noi bunica mea. Mi-a pus în mână o sumă de bani și mi-a spus: “Asta e pâinea aruncată pe ape care s-a întors!”
Mi-am adus aminte că odată am fost la țară la bunici și că am simțit să-i ofer bunicii o sumă de bani pentru că era în mare strâmtorare.
De atunci mă gândesc la o întrebare: “Dacă am trăi zilnic din pâinea pe care am aruncat-o pe ape, adica din ce am dăruit altora în trecut, oare am fi în belșug sau am muri de foame?” Dacă Dumnezeu ne-ar da o lecție despre dărnicie și ne-ar lăsa o lună să trăim doar din ce am dăruit celor pe care i-am văzut în lipsuri, oare am fi tot așa de roșii în obraji? Oare tot așa de sătui am fi sau am fi forțați la o cură zdravănă.
Nu uita că pâinea ta trebuie conform legii iubirii a lui Dumnezeu, conform legii după care funcționează Împărăția, să fie împărțită în șapte, chiar în opt. Pâinea ta nu-i doar pentru tine. Și e tare minunat să vezi cum satură pe mulți, iar casa ta nu duce lipsă niciodată pentru că belșugul Cerului rămâne peste ea.
Cele două secrete de a rămâne mereu binecuvântat divulgate de Scriptură sunt dărnicia și chibzuința, ambele echilibrate perfect. Un om înțelept știe să trăiască în binecuvântarea pe care o primește de sus fiind deopotrivă darnic și chibzuit. E un har dat de sus.
Sunt mulți săraci nu pentru că nu au, ci pentru că nu dau. Tot Biblia ne spune că “unul care dă cu mână largă ajunge mai bogat și altul care economisește prea mult nu face decât să sărăcească” (Proverbe 11:24).
Sărăcim și fizic și spiritual când trăim doar pentru noi, dar ne îmbogățim și sufletește și material când învățăm să dăruim.
Aruncă și azi o pâine pe ape!
Tony Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.