Nu mă refer direct la pasajul din profetul Ioel, dar se potrivește întrucâtva.
Recent (de câteva săptămâni), observ tot mai multe mirări exprimate în diferite medii de informare: știri, documentare, articole, comentarii etc.
În sport, în politică, în economie, industrie, peste tot…
Întrebările cu pricina au de a face cu constatări pertinente, dar și cu un spirit impertinent, la granița inconștientului.
De exemplu, câteva titluri și comentarii după Campionatul Mondial reflectau nedumerirea că o mare parte a naționalelor europene este de origină africană. Va să zică, unde sunt francejii?…
Invadarea Europei de către refugiații musulmani reprezintă o altă dilemă existențială, cu ramificații politice, religioase și economice.
În ultimii ani am aflat că toată lumea spionează și este spionată de toată lumea, că media a părăsit de mult spațiul obiectivității, devenind o mișcare ideologică aservită, că nimeni nu mai pricepe nimic despre ce se întâmplă, adică imoralul Trump ține cu pocăiții, corectul Iohannis habar nu are de Dumnezeu și de Biblie, corupții vor referendum pro familie, avem ambasadă la Ierusalim, poate le dăm și Templul, dar acest act este de fapt opera lui Anticrist…
Mare confuzie!
Nimeni nu poate contesta că aceste fenomene sunt rezultatul direct al globalizării.
Că America va fi parte din imperiul final, poate da, poate nu, dar, în mod cert, nu America lui Trump.
Cât pot eu observa, Președintele Americii demolează sistematic și agresiv platformele ingenioase ale amalgamării globale: imigrația fără granițe, tratatele de schimb comercial dezavantajoase, alianțele geopolitice toxice și multe altele.
Nu știu (încă) să traduc profetic toate aceste ițe, decât poate spiritual: avem un timp de răgaz, o amânare a inevitabilului.
Este timpul să ne pregătim pentru ultima convulsie a istoriei. Timpul este scurt! Priviți numai la asaltul demențial al tuturor forțelor sinistre ale stabilimentului! Nu că Trump ar fi ușă de biserică, dar ei sunt poarta iadului!
Media fiind exponentul-fațadă al acestor forțe, reacțiile vizibile la acest sughiț politic dovedesc paroxismul și determinarea maximă de a reintra în timpul cel mai scurt pe făgaș, în grafic.
Oamenii de rând au fost de mult racolați prin procesul mutațiilor morale și sentimentale ale gândirii progresiste.
Din păcate, bisericile nu sunt nici ele scutite de acest val.
Ce și ce nu va reuși această insurgență conservatoare în America este greu de anticipat. Bănuiesc că eventual va colapsa. Din păcate!…
Dar, în loc de concluzie, ce mi se pare mie este că perimetrul concentric al opoziției se apropie de ultimul cerc, cel al rezistenței personale!
Cum spunea Mântuitorul în Matei 24, „cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit”.
Fractura rupe fără considerente și sensibilități prin mijlocul națiunilor, bisericilor, familiilor, uneori ne taie în două pe noi înșine!
În acest context, rezistența creștină înseamnă să acceptăm agonia separării de toți și de oricine în afară de Dumnezeu și de Adevăr!
Uluitor, nu?…
Cristian Ionescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.