In urma comentariului din saptamina trecuta privind Strategia Nationala de Educatie Parentala (“SNEP”) am primit din partea cititorilor un volum mare de mesaje. Fara exceptie, toate au fost negative la adresa Ministerului Educatiei si a SNEP. In multe mesaje ni s-au pus intrebari la care raspundem astazi. Cei care inca nu ati apucat sa cititi comentariul saptaminii trecute, il puteti citi pe facebook AFR: www.facebook.com/
Documentul SNEP
Unii cititori ne-au informat ca documentul SNEP nu mai e disponibil pe situl web al Ministerului Educatiei si ne-au intrebat daca documentul si planul Ministerului au fost abandonate. Nu stim, dar cind aflam va vom informa. Documentul SNEP e disponibil online pe alte situri web. Oferim un link: www.juridice.ro
Ce putem face sa ne exprimam opozitia?
Ministerul Educatiei a publicat documentul pentru a-l pune la dispozitia publicului cu solicitarea ca el sa fie comentat. Aveti oportunitatea sa va exprimati opozitia, prin email, la doua adrese electronice: (1) dezbaterepublica@edu.gov.ro. si (2) claudia.teodorescu@edu.gov.ro. Sugeram sa trimiteti comentariile la ambele adrese.
Comentariu din partea unui cititor
Din multele comentarii redam o scurta nota din partea unui cititor care puncteaza citeva probleme politice si constitutionale privind SNEP: Bună seara, În primul rând, documentul a dispărut de pe website-ul ministerului. Rămâne de văzut de ce. Dacă cineva de acolo își închipuie că adoptarea pe ascuns e o soluție de evitare a criticilor și contestărilor, se înșeală. Pe fond, este evident o încercare de re-comunizare și re-ideologizare a școlii publice, în afara oricărei programe existente sau acceptabile și într-un stil nu mult diferit de învățământul politico-ideologic care se făcea înainte de 1990 și pe care l-am detestat cu toții.
Totuși, la prima vedere, proiectul de strategie pare mai degrabă o glumă proastă și o testare a reacției societății, decât un proiect serios. El conține, sub aspect juridic, cel puțin 3 încălcări grosolane ale unor principii constituționale: (1) Al dreptului de întâietate al părintelui în educarea copilului conform propriului sistem de valori; (2) Al neutralității puterii politice față de opțiunile religioase și filosofice; (3) Încalcă însăși opțiunea legislativă a Statului român în ce privește familia, care, contrar celor pretinse de autorii Strategiei de educație parentală, este o realitate cât se poate de obiectivă, fundamentată pe actul juridic al căsătoriei heterosexuale monogame și pe faptul biologic al descendenței.
Nu credem că există vreun ministru sănătos la cap care să își pună semnătura pe o alocare bugetară de 70 de milioane de euro, doar în primul an, pentru așa ceva. Mai ales în condițiile în care școala publică este un dezastru în România. Dacă nu poate fi furnizat un act educațional adecvat și de calitate pentru copii, nu vedem cum ar reuși Statul să educe adulții.
Sugeram doua modele de comentarii care le puteti trimite la ambele adrese electronice. Selectati modelul, faceti copy + paste, iar in chenarul Subiect puneti Strategia Nationala de Educatie Parentala.
Primul Model – ActiveNews
Modelul de mai jos parvine dintr-un material publicat pe Active News:
În atenția Ministerului Educației Naționale: Subsemnatul/subsemnata … , față de conținutul proiectului supus dezbaterii publice „Strategia națională de educație parentală 2018-2025”, vă rog să luați în considerare următoarele:
- Solicit ca din cuprinsul strategiei să fie eliminată orice referire care tinde să facă o judecată de valoare cu privire la preferabilitatea unei convingeri sau viziuni (de tip progresist, ideologic, în direcția „teoriei genului”) în dauna alteia (de tip conservator, creștin sau „tradiționalist”) asupra lumii, familiei sau educației.
- Art. 29 alin 6 din Constituția României recunoaște părinților dreptul fundamental de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine (art. 29 alin. 6 din Constituție), iar libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale (art. 29 alin. 1 din Constituție). Art. 14 alineatul 3 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede dreptul părinților de a asigura educarea și instruirea copiilor lor potrivit propriilor convingeri religioase, filosofice și pedagogice, iar art. 2 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului prevede dreptul părinților de a asigura această educație conform convingerilor lor religioase și filosofice.
- De aici rezultă obligația de neutralitate a Statului față de diferitele opțiuni, opinii și convingeri privitoare la valorile centrale ale educației și familiei; Statul și funcționarii săi nu au nici un temei prin care să se pună în poziția de a stabili ce e bine și ce e rău, ce e greșit și ce e just în materie de opțiuni tradiționaliste sau progresiste. Statul are obligația de a se abține de la a impune sau favoriza propriul său model ideologic.
- Pe ce bază își arogă Guvernul calitatea de a decreta că viziunea conservatoare sau tradiționalistă asupra familiei e rea, învechită și trebuie abandonată și că ar fi nevoie de o „nouă cultură familială”? Pe ce bază se auto-supra-situează Guvernul în poziția de a decreta că cei care avem opțiuni conservatoare sau tradiționale privind familia și educația greșim și pe ce bază își arogă dreptul de a ne „corecta”?
- Dacă nu trebuie să pornim de la „modele unice considerate ideale”, cum spune Strategia aflată în dezbatere publică pe site-ul MEN, de ce ni se impune ideea unui alt model unic considerat ideal, adică „cel nou”, ideologic, avut în vedere de Guvern?
- Impunând ca singură validă și dezirabilă o anumită opțiune (cea „înnoitoare”, „progresistă”, „diversă”, ideologică) nu obții „diversitate”, ci uniformitate; diversitatea rezultă din coexistența mai multor puncte de vedere și modele concurente în societate; și din neutralitatea Statului față de ele.
- Solicit, așadar, ca toată Strategia să fie regândită prin eliminarea oricărei presupoziții care descalifică convingerile conservatoare, creștine și „tradiționaliste” despre familie și pe cei care ni le însușim și care stabilește ca unic model valid modelul „progresist”, „divers”, în direcția ideologiei de gen, etc, cu încălcarea obligației de neutralitate a Statului.
- Solicit eliminarea oricărei prezumții implicite sau explicite că aceste cursuri de educație parentală ar trebui să fie obligatorii pentru părinți. Reeducarea părinților după un model ideologic impus de Stat e o caracteristică a societăților totalitare, societăți care au în cea mai înaltă măsură tendința de a interveni în toate domeniile vieții private, inclusiv asupra conștiințelor oamenilor.
- Solicit eliminarea asumării de către Stat a rolului de supra-educator și a oricăror intenții de a promova vreo concepție sau viziune despre lume în dauna alteia, fie că vorbim despre diversitate, fie că vorbim despre „revizuirea” (!) stilurilor parentale din perspectiva relaționării cu copiii și înlăturării „stereotipiilor de gen” (?!).
- Statul nu are dreptul de a ne impune opiniile sale, ci obligația de a le respecta și sluji pe ale noastre.
În concluzie, solicit eliminarea din proiectul de strategie a ideii că ar trebui promovate „noile ideologii în domeniul protecției copilului” și că ar trebui eliminate „mentalitățile conservatoare”, ori că ar trebui „regândit un sistem de valori ale familiilor”. Sau decretarea ca fiind anacronică a opțiunii atașamentului față de „valorile care s-au transmis tradițional și pe care le consideră ca fundamentând modele valide de relaționare intrafamilială”. De asemenea, solicit eliminarea ideii că ar fi nevoie de „stimularea interesului pentru o nouă cultură familială”; solicit eliminarea ideii că aceste cursuri ar trebui să fie obligatorii pentru părinți; solicit renunțarea la „promovarea diversității” – diversitatea se obține lăsând libere opțiunile diverse și liber asumate ale oamenilor, nu impunând un model unic ca valid, fie el și „divers”. Solicit, în sfârșit, eliminarea oricărei idei, prezumții și forme de acțiune care aduc atingere libertății de conștiință, libertății religioase și care reprezintă o imixtiune în viața privată a individului; și solicit renunțarea la „revizuirea stilurilor parentale din perspectiva relaționării cu copiii și înlăturării stereotipiilor de gen”.
Sau, și mai bine, solicit retragerea completă a Strategiei de educație parentală și regândirea acesteia în conformitate cu principiul neutralității Statului, cu toate punctele de mai sus, și cu ethosul și valorile acestui popor. Cu speranța că veți da curs acestor solicitări,
Modelul al doilea – al unui cititor
Stimata doamna, Am luat la cunoștință despre propunerea de Strategie de educație parentala a MEN. Ca cetatean român, soț și părinte, îmi declar dezacordul față de principiile enunțate în document referitoare la ce e de fapt familia și care subminează structura si funcția ei fundamentală probata de istoria de secole a umanității.
Familia nu este "o constelație de idei, imagini și înțelesuri creata și recreată permanent de practicile socio culturale" cum se vrea a fi definită în document. Nu mă regăsesc defel in aceasta definiție nici pe mine, nici pe părinții și nici pe bunicii mei și nu vreau ca pruncii pe care ii am (pe toti la școală) să crească educați cum că familia e un "concept" refrazabil dupa bunul plac al timpurilor și al statului.
Familia este o realitate vie născută dintr-un singur tip de uniune: aceea care reușește să perpetueze neamul dar și să protejeze copiii, sa le ofere siguranța și dragostea necesare dezvoltării. Aceasta uniune trăiește și înflorește numai dacă e recunoscuta și susținută în formula acesta funcțională de un stat responsabil.
Statul poate educa pe oameni să fie ingineri, medici, strungari etc, dar nu poate educa oamenii să fie părinții. Statul nu poate educa cetatenii in ceea ce nu cunoaste iar statul nu cunoaște familia, dovada că o vrea definită așa cum nimeni în istorie nu a văzut-o sau definit-o. Statul nu este o familie. Doar părinții isi pot educa, cu succes pe copiii lor sa devină soti si părinți buni și buni cetățeni, in familie. Responsabilitatea statului e sa sprijine părinții, in familiile lor naturale si tradiționale, sa educe copiii.
Si pentru ca am mentionat aici familia traditionala: de ce documentul caină si se plange de modelul traditional de familie din societatea romaneasca? Se spune: "Deseori, noile ideologii promovate in special in domeniul protectiei copilului intilnesc mentalitati conservatoare, un sistem de valori ale familiilor ce trebuie regandit in contextul unor informatii noi cu privire la nevoile de dezvoltare a copiilor". In baza caror argumente considera autorii documentului ca "mentalitatile conservatoare" sunt rele apriori? Sunt ei mai batrani ca istoria societatii omenesti multi milenare cladite pe familia "traditionala"? Nu este oare o uriasa dar si periculoasa aroganta sa arunci la cos tesatura care a tinut la un loc oamenii din timpuri imemoriale?
Nu neg existenta unor disfunctionalitati in unele familii "traditionale" dar ele nu sunt cauzate de modelul "traditional" de familie si nici de mentalitatile conservatoare luate "in corpore" ci de istoriile particulare si eventuale traume individuale ale parintilor care se manifesta apoi, peste timp in modul de abordare al propriilor copii. Vorbind de cauzele disfunctiilor din familia contemporana romaneasca, mai degraba insa decat "mentalitatile conservatoare" vad aici problemele economice si sociale create exclusiv de politicile dezastruoase ale guvernelor ce s-au succedat de aproape 30 ani incoace si care i-au afectat pe cetatenii romani soti si parinti. Autorii insisi ai documentului enumera efectele acestor politici cand mentioneaza numeroasele statiatici si procente care arata cat de grava e situatia economica si sociala a zeci de mii de copii din Romania. Acesti copii nu aufera din cauza "mentalitatilor conservatoare" si a "modelului traditional" de familie. Ei sufera pentru ca parintii lor sufera ca cetateni. Parintii lor nu au perspective, nu gasesc un loc de munca, nu sunt educati in scoli pentru o piata a muncii in continua schimbare, nu sunt sustinuti in mod eficace pentru a depasi rastimpurile critice, nu vad modele comportamentale in liderii societatii romanesti actuale. Societatea de consum ii debilizeaza pe multi, le tranchilizeaza simtul datoriei si responsabilitatii, nevoia de responsabilizare, oferindu-le in fiecare zi "paine si circ" sub chipul show-urilor media. Traim, dupa cum spuna Mario Vargas Llosa, intr-o "societate a spectacolului". Si pare ca definitia ideologica noua a familiei data de documentul MEN este in perfecta concordanta cu ea. Familia e vazuta ea insasi ca un spectacol "de idei, imagini si intelesuri, creata si recreata permanent" in functie de scenariile care "vand cel mai bine", care fac cel mai de succes show.
Daca autoritatile vor sa ajute familia, nu au nevoie s-o redefineasca. Autorii documentului propus ar trebui sa ia aminte la o veche zicala englezeasca: "if it ain't broke, don't fix it". Daca ceva nu e.stricat ci functioneaza, nu incerca sa il.repari. Familia functionand dupa modelul ancestral, a trecut proba istoriei si a cladit zeci de civilizatii. Ceea ce le-a adus la ruina nu a fost modelul de familie ci degradarea morala a imdivizilor care o formau si care au ajuns sa conduca stucturile statale contemporane. Recomand autorilor sa ia.aminte la istoria civilizatiei ca sa inteleaga unde duc schimbarile pe care le.propun. Cei ce nu cunosc sau ignora istoria sunt condamnati sa o repete.
Inteleg din document ca in mod negativ e portretizata societatea romana pentru ca "idealizeaza familia traditionala, pe care (romanii) o considera o forma perfecta de organizare". De ce si cu ce drept vine statul sa ne spuna noua romanilor ce e de.idealizat si ce ar trebui dez-idealizat? Statul nu e "tatucul" nostru. Am trait o vreme cu un astfel de tatuc si stim bine de ce e in stare. Autoritatile (alese) nu au dreptul sa re-defineasca idealurile natiei si sa decreteze ce trebuie dez-idealizat. Aceasta se numeste uzurparea autoritatii suverane a poporului. Nu statul care este o entitate acorporala si aculturala a dat nastere societatii, civilizatiei, culturii, idealurilor ci oamenii care formeazaa acest popor si alte popoare. Statul.insusi este un ideal, produsul unui ideal si nu are legitimitatea sa pretinda ca este sursa de idealuri si deci nu are dreptul sa decreteze ce anume trebuie idealizat sau dez-idealizat. Statul trebuie sa-si vada.lungul.nasului. Sa se uite chiar si doar la.istoria lui, la vechimea.lui, in comparatie cu istoria venerabila a familiei pe care incearca cu absoluta si bulversanta vanitate si trufie sa o modifice "permanent in funtie de practicile socio culturale" ale unor indivizi sau grupuri de indivizi.
Ca autoritati de stat alese de popor si ca fumctionari platiti de aceste autoritati, ma astept sa protejati ceea ce poporul acesta tine ca "model" si "ideal" inclusiv familia in tiparul ei traditional si nu sa schimbati in mod samavolnic idealuri, doar pentru ca aveti - vremelnic - puterea. Istoria va va judeca.
Aveti datoria sa sustineti si sa educati copiii in scoala sa fie cetateni responsabili. Aveti datoria sa faceti din scoala locul unde copiii invata de traditiile neamului lor, cele care au fosrmat acest popor. Aveti datoria sa ii invatati pe copii despre cultura acestui popor, cultura care s-a nascut nu in birouri, citind din carti definitii colorate ci in familii trudind din greu ca sa aiba copiii ce manca. Aceste familii vor fi mai bune pentru copiii pe care ii aduc pe lume, daca autoritatile vor sprijini parintii sa aiba ce pune pe masa copiilor. De restul lasati parintii sa se ocupe, asa cum.au facut-o de milenii, aici si pretutindeni. Cand parintii ajung sa nu mai traiasca cu anxietatea si cu stresul incertitudinii painii pentru ziua de.maine, isi regasesc suflul si linistea de a lua aminte la toate nevoile copiilor lor. Se redescopera pe ei insisi ca parinti.
Aveti datoria sa protejati familia, asa cum a mostenit-o fiecare sot si fiecare nou parinte si asa cum fiecare ofiter de stare civila declara la incheierea fiecarei noi casatorii. Protejati-o, si nu incercati sa o redefiniti caci nu veti mai avea ce proteja! Aceasta strategie trebuie revizuita in principiile ei. Va indemn ca dezbaterea publica sa o faceti in mod serios si responsabil, nu doar pentru cateva saptamani, in timpul vacantei si prin publicarea pe un site. Chestiunea pusa in discutie are consecinte si ramificatii profunde in structura intima a tuturor relatiilor din societatea noastra si nu pentru un an sau un mandat parlamentar si penteu generatii intregi. De aceea este imperios necesa sa nu fie tratata superficial, asa cum consider ca face MEN prin formula de dezbatere publica aleasa. Extindeti dezbaterea ca timp si formula, astfel incat sa dati tuturor romanilor prilejul sa se faca auziti si intelesi. Sunteti in slujba cetateanului asa ca actionati cu respect si modestie, de pe.pozitia de slujitor si nu de sef. Cu speranta, GC
Modele pozitive pentru Romania: Polonia si Ungaria
Un succes mai putin cunoscut in Romania si la scara unionala este ca politicile pro-familie adoptate de guvernele Poloniei si Ungariei au scontat succese de netagaduit. De astfel de modele are Romania nevoie si marturisim ca suntem perplexati de faptul ca politica romana continua sa ignore familia si casatoria si fac absolut nimic pentru protejarea lor. De asta are nevoie Romania, nu de indoctrinarea parintilor in ideologii stranii care s-au dovedit a fi destructive in tarile occidentale care le-au adoptat.
In Polonia in doar ultimii citive ani rata fertilitatii a crescut de la 1,2 de copii de femeie la 1,5. Numarul divorturilor a scazut, al casatoriilor a crescut, iar acela al copiilor nascuti a crescut de la 175.000 in 2010 la 210.000 in 2016. Cauza principala a succesului a fost promovarea unei politici pro-viata si profamilie de catre guvernantii polonezi, politica care a fost insotita si de actiune. In Polonia, fiecare familie primeste $150 pe luna pentru al doilea copil si pentru ceilalti care vind dupa el. Oare de ce politica romanesaca nu pote face ceva similar pentru bunastarea familiilor noastre? [Detalii: https://www.firstthings.com/
Datele statistice care parvin din Ungaria sunt si mai impresionante. Numarul avorturilor in Ungraia au scazut vertiginos de la 40.440 in 2010 la 28.500 anul trecut. A scazut si numarul divorturilor de la 23.873 in 2010 la 18.600 in 2017. Guvernul Ungariei a adoptat facilitati de taxe pentru familii si politici care incurajaza femeile sa participe in piata muncii fara ca sa-si sacrifice copiii ori viata de familie. Declinul populatiei ungare a fost efectiv stopat. In 2010 Ungaria avea 10 milioane de locuitori, iar in 2017 9,7 milioane. Numarul copiilor nascuti a crescut, simbolic am spune, de la 90.335 in 2010 la 91.600 in 2017, iar rata fertilitatii a crescut de la 1,2 copii de femeie la 1,5. Un succes spectacular s-a produs in numarul noilor casatorii. In 2010 au fost incheiate in Ungaria 35.520 de casatorii iar in 2017 50.600. Procentul femeilor intre 15 si 64 de ani care muncesc a crescut de la 50,2% la 61,3%. Deci se poate! [Detalii: www.lifesitenews.com]
DOMNUL IOHANNIS NE CERE VOTURILE
Domnul Ioahannis si-a anuntat candidatura la al doilea mandat prezidential si ne cere voturile. Ironic, el, cel care a facut tot ce i-a stat in putinta sa previna referendumul constitutional pentru Articolul 48. El, cel care nu da nici un semnal ca este pro-familie ori pro-vita. El, cel care nu are copii si nu stie ce inseamna familie si sa cresti, sa educi si sa hranesti copii. El, cel care de-a lungul primului mandat a facut afirmatii iresponsabile si negative la adresa celor 3 650 000 de milioane de cetateni care din 2006 solicita protejarea casatoriei si familiei naturale in Articolul 48. El, cel care a facut tot ce i-a stat in putinta sa obstructioneze dreptul cetatenilor Romaniei sa-si exercite drepturile constitutionale si sa voteze intr-un referend national de interes national si istoric in Romania. Va rugam nu uitati. AMINTITI-VA DE ARTICOLUL 48 in 2019! Nu putem pierde acesta batalie care e mai importanta decit Domnul Iohannis si ambitiile lui politice, si mai importanta decit oricare alta persoana ori partid politic care ar putea dobindi Presedintia in 2019. Pe 19 iunie Curtea Constitutionala a respins atacurile de ne constitutionalitate formulate de dl Iohannis la adresa referendumului. Speram sa nu se mai amestece, sa ne respecte, ca cetateni si familisti si sa ne lase sa votam!
Material furnizat de catre Alianța Familiilor din România
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.