Europarlamentarul Traian Ungureanu a împlinit de curând 60 de ani. Publicist şi comentator, încă de pe vremea când în România se mai făcea presă adevărată, s-a remarcat prin incisivitate şi metaforă aleasă.
A scris şase cărţi, publicate de Editura Humanitas, într-o serie de autor. A fost moderator la BBC. În două mandate de europarlamentar a activat în siajul dreptei europene. Critic, tăios, ascuţit la vorbă, nu lasă dubitativului loc pentru o confortabilă “corectitudine politică”.
S-a împotrivit mai mereu valului, fiind mai mult un creator de tsunami, decât un conformist aducător de briză. O scurtă perioadă s-a pus la dispoziţia lui Vodă. E un băsist lecuit. Ca membru PNL, n-are loc pe “Lista lui Orban” pentru viitoarele alegeri europarlamentare.
R.L: Europa merge în două viteze sau cu frâna trasă?
Europa, cum obişnuim să spunem cu o exagerare inexactă Uniunii Europene, stă pe loc din toate vitezele. Mai mult, e lesne de văzut că UE trebuie să facă faţă unui asediu intern. Germania şi Franţa au o relaţie proastă în vest cu Marea Britanie, una malignă, în sud, cu Italia şi o non-relaţie plină de aroganţă în est cu Polonia, Cehia, Ungaria.
Corabia e în vrie?
Geografic, politic şi geostrategic, ceea ce numim noi generic Europa e într-un moment de nesiguranţă, indecizie şi confuzie.
De ce în criza iraniană liderii principalelor state au avut o viziune diferită faţă de Administraţia Trump?
Comisia Europeană şi în special şefii de state ai Franţei şi Germaniei s-au îndrăgostit diplomatic de Iran, pentru că au semnat un acord care a fost urmat de năvala marilor companii europene, plecate la vânat de sute de miliarde prin contracte industriale şi comerciale. UE a ales să proslăvească un acord dubios, în defavoarea relaţiei istorice fundamentale cu SUA. Situaţia e dezgustătoare. Chiar penibilă.
Dar despre felul diferit cum vede Bruxelles-ul mutarea ambasadelor statelor lumii la Ierusalim?
Aştept încă acea demonstraţie argumentată a unui înalt funcţionar din care să aflăm, uşuraţi, de ce anume nu e Ierusalimul capitala statului evreu. Istoria, geografia şi spiritualitatea zonei spun că Ierusalimul, şi în Săcele se cunoaşte, e capitala Israelului. Punct. Şi virgulă, pentru că istoria politică labirintică a Orientului Mijlociu ne spune de ce Ierusalimul nu a fost neîntrerupt capitala Statului Israel. Un număr întristător de state occidentale se folosesc de aceste complicaţii pentru a fabrica alibiurile în baza cărora refuză să recunoască adevărul despre Ierusalim. E trist, mai ales dacă bagi de seamă că Berlinul a redevenit capitala Germaniei după o întrerupere dictată tot de împrejurări politice nenorocite. Liderii politici trăitori azi în spaţiul civilizaţiei iudeo-creştine pretind că nu ştiu cum stau lucrurile. De fapt, o ştiu foarte bine, dar laşitatea şi comoditatea sunt mai tari. Oricum, decizia uinui stat de a-şi muta ambasada de la Tel-Aviv la Ierusalim e suverană. Capitala Israelului nu poate fi decât Ierusalimul. Şi nu există motive de presă proastă sau iritări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.