Această atitudine ar
trebui să fie astăzi modul cel mai potrivit de a gândi al fiecărui creștin.
Domnul ne cheamă să lucrăm atât timp cât este lumină afară. Detractorii noștri
încearcă să descurajeze mărturisirea publică a credinței noastre creștine. Multe
personalități folosesc mass media pentru a-și arăta desconsiderarea față de
credința creștină. Aceasta s-a întâmplat de-a lungul întregii istorii a
creștinismului. Primii apostoli erau bătuți de autoritățile acelor vremuri,
cerânduli-se să tacă. Mai aproape de vremurile noastre, liderul communist Lenin
declara, "religia este opiu pentru popor." Propagandistul nazist
Goebbels afirma, "National Socialismul va fi religia tuturor
germanilor." Oamenii de știință au declarat, "nu ne trebuie
Dumnezeu." Filozoful german Friedrich Nietzsche (care a înebunit la 44 de
ani) a scris: "Credința înseamnă să nu vrei să știi ce este
adevărat." Totuși, toți dușmanii creștinismului, cei mai îndârjiți atei,
și-au uitat dezicerea de Dumnezeu când s-au confruntat cu greutățile vieții
reale. În momentele în care au trebuit să înfrunte moartea, dintr-odată toți
aceștia au început să se roage exclamând “O Doamne!”
Am vorbit cu un
misionar care fusese plecat să stabilească legături cu un trib care nu mai
avusese contact cu lumea civilizată. În afară de a le oferi alimente,
misionarii s-au gândit să se facă plăcuți de către acești sălbatici făcându-le
poze cu un aparat foto modern. Când i-a arătat fotografia uneia dintre cele
patru persoane pe care le fotografiase, omul a exclamat că poate recunoaște
doar trei dintre cei patru din fotografie. El a întrebat cine este cel de-al
patrulea? Era chiar el dar deoarece acest sălbatic nu avusese vreodată o
oglindă în față, nu avea habar cum arată! Așa sunt și acești dușmani ai
creștinismului. Găsesc defecte, își bat joc de creștini dar le lipsește oglinda
pentru a-și vedea propria fire păcătoasă. Oglinda este Biblia. Biblia ne învață
că suntem creați după asemănarea lui Dumnezeu. Dușmanii creștinismului neavând
oglinda Bibliei, încearcă să se compare cu ceea ce se întâmplă să vadă în jurul
lor, așa că își închipuie că arată ca viermi evoluați sau în cel mai bun caz,
ca maimuțele!
Odată, la bordul unui
vas, un om se distra spunând glume antireligioase. Unul dintre pasageri l-a
întrebat: "Crezi în Dumnezeu?" "Nu," a răspuns omul.
"În acest caz ești chiar persoana despre care tocmai am citit."
"Cum așa? Cum ai citit despre mine? Unde?" "În Psalmi. Acolo
scrie că “Nebunul zice în inima lui: "Nu este Dumnezeu!". “Prin
urmare, tu trebuie să fii nebunul despre care am citit!” Cruzimea ateismului
este de neînchipuit. Când cineva nu crede în Dumnezeu nu există granițe în
imperiul răului. Am auzit de multe ori pe acești susținători ai comunismului
exclamând, “nimeni nu ne poate pedepsi pentru faptele noastre rele. Sau “noi
suntem Dumnezeu!” Sau mai rău, ”noi suntem Satana!” Modul în care acești atei
au torturat creștini este greu de descris. Când am relatat unele dintre aceste
torturi în întâlnirile mele publice, unele mame au leșinat sau au fugit afară.
Creștinii își duc
zilnic crucea în timp ce își dovedesc dragostea în via Domnului. În timpul lui
Neemia munca de construire era concentarată într-un loc anume: reconstruirea
zidurilor Ierusalimului. Noi, creștinii, avem mult mai multe ocazii să
construim pentru gloria Împărăției Cerurilor. In timpul celui de Al II-lea
Război Mondial un căpitan american a emis următoarea proclamație către toți
soldații de sub comanda sa: "Dușmanul ne atacă din față și din spate.
Atacă din dreapta și din stânga. Suntem complet înconjurați. Prin urmare, de
data asta nu vor mai scăpa!" În același fel, cu cât forțele răului
încercuiesc mai rău creștinii, cu atât sunt mai multe ocazii de mărturisire a
credinței și de revărsare a luminii asupra lumii.
Dușmanii lui Neemia
erau organizați precum regimurile comuniste de astăzi. Cartea lui Neemia
descrie cum s-a descurcat acest conducător curajos cu“informatorii secreți”
potrivnici. Când dușmanii lui Neemia au încercat să- i distragă atenția și l-au
ademenit într-o capcană ca să-l omoare, netulburat, Neemia a răspuns: “Am o
mare lucrare de făcut și nu pot să mă cobor; cât timp l-aș lăsa ca sa vin la
voi, lucrul ar înceta. " Muncitorii israeliți care munceau din greu,
lucrau în același timp și noaptea, stand de veghe pentru a-și apăra munca. Dece
erau ei atât de dedicați construirii? Era datorită dragostei lor pentru
pământul care le fusese dat, precum spune Biblia, de către Dumnezeu. În
Evanghelia după Ioan 14:6 citim că Iisus spune, "Eu sunt calea, adevărul
și viața." Așa cum evreilor din vechime li s-a dat Tărâmul Făgăduinței al
Israelului, nouă creștinilor ni s-a încredințat prin credință adevărul
spiritual, calea spre Ierusalimul ceresc, cunoașterea vieții veșnice. Neemia
pomenește despre dușmani în cartea lui doar în trecere. Planurile acestora nu
au dus la nimic. Trebuie să răspundem, precum Neemia, tuturor dușmanilor
creștinismului, “nu ne putem opri din lucrarea spirituală!” Odată, într-un show
tv, am avut ocazia să-i pun o întrebare Dnei. Madelyn Murray O’Hair,
fondatoarea cunoscutei organizații internaționale “American Atheist” (Ateul
American.) Am întrebat, “Am călătorit în toată lumea și am văzut multe spitale
creștine, aziluri, orfelinate. Puteți să numiți oriunde în lume, o lucrare
caritabilă ateistă?” Deși întotdeauna era spontană și vocală, Dna. O’Hair a
rămas tăcută, fără cuvinte timp de mai multe minute până când moderatorul, Alan
Burke, mi-a cerut să continui emisiunea. Până la urmă Dna O’Hair a căzut
victimă propriilor învățături pline de ură, fiind ucisă de un confrate ateu.
Evanghelia arată că,
dacă discipolii lui Iisus ar fi fost tăcuți, Dumnezeu ar fi făcut miracole,
încât până și pietrele ar fi vorbit. Guvernul comunist ateu din fosta Uniune
Sovietică a încercat să facă un film în care își bătea joc de creștinism. În
film se arăata cum un propagandist comunist îi dă o biblie unui bețiv pentru a
citi cu voce tare unei mulțimi adunate pe o stradă din Moscova. Bețivul, fiind
îndemnat să citească, a început, și, pe măsură ce citea vocea lui devenea mai
puternică și mai încrezătoare. Era din ce în ce mai treaz. Spre mirarea
mulțimii adunate și a echipei de filmare, deodată a îngenunchiat și a strigat,
“O Doamne, iartă-l pe acest sărman păcătos!” Mulți din mulțime l-au imitat și
au căzut în genunchi. Până la urmă filmul a fost o mărturie atât de puternică a
puterii credinței, încât comuniștii au preferat să-l retragă, decât să-l
difuzeze public. Iată puterea credinței! Fie ca noi toți să ne întoarcem iar și
iar la construirea Împărăției lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.