Mulţi contestă decizia preşedintelui american Donald Trump de a numi oraşul Ierusalim capitala Israelului. Saeb Erekat, directorul Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei a cerut „drepturi egale pentru toţi cei care trăiesc în Palestina”. Dar cum i-au tratat musulmanii pe evrei şi creştini atunci când au avut controlul asupra Ierusalimului timp de 19 ani? Se pare că aceştia erau orice altceva, dar nu toleranţi cu cele două grupuri.
The Daily Caller News Foundation (DCNF) a examinat recent istoria acestei hegemonii arabe asupra părţii estice a Ierusalimului din perioada 1949 - 1967 şi a găsit că atât creştinilor şi evreilor le era interzisă libertatea religioasă şi se confruntau cu persecuţii în mod sistematic, scrie Daily Caller.
În 1947, Naţiunile Unite au aprobat un plan de împărţire al oraşului care le-ar permite atât musulmanilor, cât şi evreilor, să guverneze sectoare separate. Israel a acceptat planul, dar arabii l-au refuzat, trimiţând armatele împotriva unui grup de cetăţeni-soldaţi evrei.
Surprinzător, israelienii au câştigat ceea ce s-a numit Războiul pentru Independenţă. În 1949, a fost semnat un armistiţiu între Iordania şi Israel, însemnând sfârşitul războiului.
Partea vestică era guvernată de Israel, iar cea estică de Iordania. Cartierul evreiesc şi multe locuri sacre pentru evrei se găseau în partea controlată de Iordania şi de arabii din Ierusalim.
Chiar de la început, iordanienii au început să-i persecute pe evrei, chiar dacă armistiţiul promitea „acces liber la locurile sfinte şi la instituţiile culturale şi la cimitirele de pe Muntele Măslinilor”.
„Creştinii, la fel ca evreii, nu aveau drepturi egale”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.