Teroarea atinge cote inimaginabile în cazul Smicală. Băiatul româncei, amenințat că va fi diagnosticat cu ADHD: „Dacă nu au reușit să-i anihileze voința de a reveni în familie prin intimidări și amenințări, vor să-l liniștească prin metode medicale!”

Ritualul sfâșietor pe care îl face o dată la trei săptămâni pentru a-și vedea copiii smulși de lângă ea de statul finlandez continuă pentru medicul Camelia Smicală. Și, ca de fiecare dată, constată cât de mult sunt afectați Maria și Mihai de așa zisa „măsură de protecție ” aplicată de statul finlandez. Cel mai recent mesaj postat pe Facebook de Camelia Smicală, un nou strigăt de disperare, arată până unde merge teroarea celor care i-au luat copiii: băiatul a fost amenințat că va fi diagnosticat cu ADHD. „Cu alte cuvinte, dacă nu au reușit să-i anihileze voința de a reveni în familia lui prin intimidări, amenințări și minciuni, acum s-au hotărât să-l liniștească prin metode medicale, și să-l decredibilizeze printr-un diagnostic. Adică, cine să ia în serios un copil care suferă de tulburări psihice?”, scrie românca.

Acesta este cel mai recent mesaj postat pe Facebook de Camelia Smicală: 

„Copiii mei strigă de un an și șapte luni că vor acasă. Vocea Mariei a devenit mai timidă în ultimul timp, pentru că este dominată de teamă, după cum v-am spus zilele trecute, și nu era doar o impresie... În compensație, Maria și-a creat o realitate de rezervă, în care fiecare zi este urmată de un MÂINE, când va merge acasă. Asta este metoda ei de a rezista. Mihai este vehement: are o inteligență ieșită din comun plus un soi de înțelepciune de om mare, și nu poate fi manipulat. Poate fi chinuit, in schimb. Deoarece Mihai a folosit orice oportunitate și orice metodă i-a dat prin minte pentru a se face auzit, deoarece vorbește articulat și îi sancționează atât cât îi stă lui în putință pe cei care l-au condamnat la detenție, cei de la social au obosit. S-au săturat de mofturile lui. S-au săturat de moftul nostru de a fi o familie. Ca atare, Mihai a fost amenințat de curând ca va fi diagnosticat cu ADHD. Cu alte cuvinte, dacă nu au reușit să-i anihileze voința de a reveni în familia lui prin intimidări, amenințări și minciuni, acum s-au hotărât să-l liniștească prin metode medicale, și să-l decredibilizeze printr-un diagnostic. Adică, cine să ia în serios un copil care suferă de tulburări psihice? 

 

Nu are nicio relevanță faptul că înainte de aplicarea ,,măsurii de protecție" Mihai era un copil plin de umor, creativ, responsabil. Nu are nicio relevanță faptul că avea prieteni, era cel mai bun la școală, iubea sportul și avea pasiuni conturate. Nu are nicio relevanță ce spun foștii lui profesori și concluziile puse de psihologul școlii unde a fost elev când era acasă. Pentru serviciul social din Tampere are relevanță un diagnostic pus de un medic psihiatru în urma constatărilor unui intermediar, mai precis o asistentă medicală. Și medicul psihiatru, și asistenta, lucrează mână în mână cu cei de la social. Diagnosticul a fost pus la comandă. 

 

Ca bonus, și desigur ca urmare a respectării nevoii lui de stabilitate, Mihai a fost mutat într-o altă cameră, un pic mai urâtă. Dintr-un centru în altul, dintr-o cameră în alta...bieții mei copii...

 

Maria și Mihai au avut astăzi întâlnire cu sora lor. Andreea mi-a spus că supravegherea a fost peste orice așteptări. În plus, Mihai a fost nevoit sa meargă câte 7 km pe jos pana școală și înapoi, pe întuneric, frig și zăpadă. Au refuzat sa ii facă abonament de autobuz. După câteva săptămâni de "lupte" au acceptat ca eu sa ii plătesc abonamentul de autobuz. Săptămâna viitoare ar trebui sa vină comisia din România.Aceeasi comisie care era stabilita pe 20 septembrie. Atunci s-a amânat, deoarece cineva din ministerul finlandez era în concediu. Nici pana în ziua de azi partea romana nu a primit confirmarea. Adică nu se știe dacă, săptămâna viitoare, comisia romana va avea cu cine sa se întâlnească. 

 

Nu am luat-o razna. Sufăr îngrozitor, dar sunt cu picioarele pe pământ. Am un program infernal: conduc în fiecare zi 160 de kilometri ca să putem supraviețui, iar ca medic sunt foarte dedicată: pacienții care mi-au trecut prin mână știu acest lucru.

 

Sunt un om puternic pentru că mă sprijin în orice acțiune și situație pe Dumnezeu, însă duc o luptă inegală cu niște forțe, in fața cărora nimeni nu câștigă de unul singur. Vă rog să nu mă lăsați singură! Vă rog să fiți alături de mine și să luați atitudine, orice ar însemna asta: orice, oricum, este mai mult decât nimic!„

Vezi și alte articole despre Cazul Smicală