Încă din 1993 am militat pentru dezincriminarea penală a relaţiilor dintre persoanele de acelaşi sex. Am contribuit apoi la constituirea Asociaţiei acestor persoane. Am militat şi voi continua să militez pentru ca ele să nu fie discriminate, contrar legilor interne şi tratatelor la care România este parte. Cu ocazia sutelor de vizite în penitenciare (în câteva rânduri împreună cu liderul Asociaţiei), am dat atenţie şi cazurilor în care deţinuţi LGBT erau victime ale unor abuzuri (nu o dată de nedescris!) din partea colegilor şi personalului.
Astăzi, însă, personal mă despart de cei care cer legalizarea căsătoriei între persoanelor LGBT în România. Prin urmare, voi susţine modificarea Constituţiei (capodoperă a “avangardiştilor” Iliescu şi Iorgovan) în sensul redefinirii căsătoriei. Am în vedere în primul rând specificitatea culturală şi religioasă a societăţii româneşti. Modificarea Constituţiei va răspunde obiecţiei discriminării persoanelor de acelaşi sex în raport cu heterosexualii. Principiul non-discriminării este comun, cum ştim, Constituţiei României, Convenţiei europene şi Cartei drepturilor fundamentale a UE. În privinţa dreptului la căsătorie şi la întemeierea unei familii, însă, cele două tratate stabilesc inechivoc şi că acesta este “garantat în conformitate cu legile interne” (Convenţia prevede exclusiv căsătoria dintre bărbat şi femeie). Consecventă, CEDO a statuat repetat că statele nu pot fi obligate să permită căsătoria între persoanele de acelaşi sex (Hamalainen împotriva Finlandei – 2008 etc.). Dar deplin pertinentă va deveni pentru România, după amendarea Constituţiei, şi Convenţia ONU privind drepturile copilului: “familia este unitatea de bază a societăţii şi mediul natural destinat creşterii şi bunăstării tuturor membrilor săi şi, în special, a copiilor”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.