În clasa a opta unul dintre profesorii de la școală l-a chemat să lucreze în grădina sa. Profesorul își construia casă. În echipa de lucrători din Fierbinți, care îl ajuta, era și un tănăr pe nume Ștefan. Izbit de asemănarea dintre Petrică și Ștefan, profesorul i-a întrebat dacă sunt frați. Așa au aflat unul de altul. Acolo s-au cunoscut.
Petrică a fost mutat la centrul Sfântul Ștefan din București și după 18 ani a venit la Viață și Lumină, la Centrul de tineri din strada Vrancea, în 2008. Și-a terminat școala profesională. Direcția de Asistență Generală sector 1 l-a angajat. Acum lucrează la căminul din Odăi și își căștigă păinea pe care o împarte cu fratele lui Ștefan. Petrică are grijă de Ștefan căruia i-au fost amputate picioarele în urma unei boli. Locuiesc împreună într-o locuință socială.
Nu l-am auzit niciodată pe Petrică să se plângă. În fiecare zi vine la fundația Viață și Lumină să ne ajute după ce își termină serviciu. Azi mi-a spus: ,,voi sunteți familia mea. ‘’ La fiecare slujbă a bisericii Renovatio este nelipsit. Și-a găsit frații. Sunt încă 3. A avut o soră, dar a murit. În biserică mai are vreo 500 de frați și surori.
Când am nevoie de medicament pentru suflet îl chem pe Petrică. Mai vorbim, mai povestim și mergem mai departe. Sufletul nu are nevoie de cine știe ce finețuri filosofice ca să capete puterea de a se ridica deasupra necazurilor.
Mulțumesc Petrică. Sunt bucuros să fiu fratele tău.
Data viitoare când te superi că nu ai ultimul tip de telefon, adu-ți aminte de Petrică.
Știu că mulți dintre dvs treceți prin necazuri. Nu vă lăsați doborâți. Și alți semeni de-ai noștri au greutăți, dar nu au abandonat lupta. Prin credința în Hristos suntem mai mult decât biruitori.
Dacă vă îndoiți, întrebați-l pe Petrică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.