joi, 4 mai 2017

Alianța Familiilor din România — Islamizarea Europei în cifre

Secularismul european e in cautarea unui mesia care sa-l salveze, pe el, Uniunea Europeana, "valorile" europene, "civilizatia" europeana (sau ce a mai ramas din ea), institutiile si structurile ei, si sa-i rezolve acutele probleme politice, economice, demografice, sociale, declinul valoric, pesimismul in crestere al europenilor si neincrederea lor in liderii unionali. Pretinde ca l-a aflat in Emmanuel Macron, francezul de 39 de ani, expert in investitii bancare, dar lipsit de experiente de viata, de experienta politica, inca necopt am putea zice, dar idolatrizat de mass media europeana si americana ca salvatorul Uniunii Europene. Luni, New Yorker a publicat un articol pe acest subiect, comentind ca viitorul Europei depinde de victoria la alegerile prezidentiale de duminica din Franta a lui Emmanuel Macron. [Detalii: www.newyorker.com] Pe 24 aprilie Spiegel International a facut la fel, chiar numindu-l pe Macron un "savior", adica "mantuitor".
 
Si asta nu ar trebui sa ne mire, avind in vedere ca secularismul european in mod istoric si-a pus nadajdea in muritori sa-i rezolve problemele. Totdeauna cind a mizat pe un mesia muritor a pierdut, fie ca a fost vorba de un mesia al scularismului de dreapta ori un mesia al secularismului de stanga. Secularismul inca ramine un esec. Dovezile sunt multe si evidente peste tot. In loc de a rezolva problemele curente, Uniunea Europeana isi creaza altele si ramine la fel de neputincioasa sa le rezolve. Date statistice publicate luna trecuta continua sa arate ca din 2008 incoace Uniunea Europeana ramine intr-o criza economica fara predecent dupa 1945. Somajul in Spania inca e de peste 18% iar in Portugalia de 10%. Iar Grecia, Italia si Spania continua sa fie un balast financiar pentru Uniunea Europeana care ii ameninta stabilitatea economica si moneda.
 
Dar poate nici un alt aspect curent al Uniunii Europene nu convinge mai puternic ca secularismul european e un esec incapabil de a contracara problemele cu care se confrunta, ca islamizarea Europei si migratia musulmana masiva in Europa din ultimii ani. Adevarul de fapt e ca oricine va fi ales duminica ca viitor presedinte al Frantei, fie Le Pen fie Macron, nu va putea rezolva problema islamizarii Frantei ori a Europei. Secularismul a facut un pariu cu islamul si l-a pierdut. Ireversibil. Secularismul a ochit crestinimul pentru a-l marginaliza, neutraliza ori chiar anihila. Privind islamul, insa, a adoptat o politica diferita, multiculturalismul, crezind ca musulmanii se vor europeniza, vor imbratisa "valorile" europene si toti vom trai in armonie intr-o Casa Europeana fericita. Vesnic. Dar nu a fost asa, si, foarte probabil nici nu va fi asa. Cifrele privind islamizarea Europei ingrijoreaza si dovedesc ca un drum inapoi e practic imposibil.
 
Islamizarea Europei in cifre
 
Rusia, Franta, Suedia, Germania, Marea Britanie - cinci atacuri teroriste islamiste in cinci tari europene diferite de la inceputul anului. Plus unul in Statele Unite. Multiculturalistii Europei hranesc si faciliteaza extinderea islamismului in Europa. Musulmanii Europei nu trebuie sa devina majoritari in Europa pentru a-i schimba directia. E suficient daca treptat ei islamizeaza orasele ei mari. Londa deja are un primar musulman si, asa cum veti vedea mai jos, e la un pas de islamizare totala. Nice si el e un oras practic musulman, la fel ca jumatate din Bruxelles. Gettourile musulmane din Stockholm, Germania, Danemarca, Paris si alte orase din Franta dovedesc ca Europa e divizata. Europenii vor sa-si traiasca viata separati de musumlani si musulmanii la fel. Separarea acestor grupe pare naturala. Politia nu intervine in gettourile musulmane, iar media europeana nu publica ce se intimpla in zonele off-limits musulmane ale continentului. In gettourile lor, musulmanii aplica legea musulmana in relatiile dintre ei, iar unele tribunale din Marea Britanie accepta si dau forta juridica acestor aranjamente. Unii juristi britanici chiar afirma ca Marea Britanie nu mai e o tara crestina si ca, in consecinta, structura juridica si dreptul britanic trebuie sa se distanteze de radacinile lor crestine si sa adopte o perspectiva multiculturala si diversa privind sistemul de drept britanic. Nu ar fi de mirare daca in viitorul apropiat nu se vor face argumente similare si in Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
 
In Marea Britanie universitatile promoveaza legea islamica. In tot mai multe universitati, musulmanilor li se permite sa stea in amfiteatre segregati pe categorie de sex, femeile de o parte iar barbatii de alta. Ba mai mult, la Queen Mary University of London femeile folosesc o intrare diferita de cea folosita de barbati si nu li se permite sa ridice mina, sa puna intrebari ori sa comenteze la cursuri. La fel ca in Arabia Saudita si Iran. E doar o chestiune de timp pina cind Queen Mary University va trebui sa-si schimbe numele pentru ca ofenseaza musulmanii.
 
Islamizarea Marii Britanii
 
Londra, zic unii musulmani, e mai islamica ca multe tari musulmane, din aceasta cauza ea fiind poreclita Londonistan. Ceea ce nu ar trebui sa surprinda pentru ca de la inceputul Mileniului Trei in Londra s-au inchis 500 de biserici si s-au deschis 423 de moschei. Londonistanul e cladit, se pare, pe ruinele crestinismului londonez. Unele din aceste moschei au fost formate prin restructurarea unor biserici anglicane parasite ori abandonate din lipsa de enoriasi crestini. Numarul crestinilor convertiti la islam in Londra s-a dublat, multi dintre acestia devenind musulmani radicali anti-occidentali si chiar teroristi. Un caz notoriu a fost acela al ambasadorului britanic in Arabia Saudita, Simon Collis, care s-a convertit la islam cu ani in urma. Biserici gigante din Londra au ajuns sa tina slujbe pentru un numar infim de enoriasi, in timp ce moscheele au devenit neincapatoare. Church of San Giorgio poate acomoda la o singura slujba peste 1.200 de enoriasi, dar la slujba nu vin mai mult de 20 de persoane. Confruntati cu astfel de realitati, unii comentatori britanici prezic, in mod justificat, ca islamul va deveni religia majoritara in Marea Britanie in viitorul nu prea indepartat.
 
Birmingham e al doilea oras ca marime al Marii Britanii. Panorama orasului e dominata de minaretele moscheelor. Se estimeaza ca in 2020 numarul musulmanilor care merg la moeschei in Marea Britanie va fi de 683.000 iar al crestinilor care merg la biserica de 679.000. Demografia tine si ea partea musulmanilor. Jumatate din musulmanii Marii Britanii sunt sub 25 de ani, in timp ce un sfert din crestinii britanici au peste 65 de ani. In 20 de ani mai multi musulmani vor merge la moschei decit crestini la biserica. Intre 2012 si 2014 numarul britanicilor care se identifica ca fiind anglicani a scazut de la 21% la 17% din populatie, adica cu 1,7 milioane de persoane. In aceasi perioda de timp, numarul musulmanilor in Marea Britanie a crescut cu un milion. In 2015 cel mai comun  nume masculin in Marea Britanie a fost Mohammed. 15,8% din populatia orasului Manchester e musulmana, 21,8% in Birmingham, si 24,7% in Bradford. Comform sondajelor de opinie, o treime din musulmani declara ca nu se simt "britanici". Londra deasemenea e orasul cu cele mai multe tribunale musulmane din Europa. [Detalii statistice aditionale privind islamizarea Marii Britanii pot fi citite aici: www.gatestoneinstitute.org]
 
Islamizarea Europei
 
Saptamina trecuta au fost emise date statistice privind migratia musulmana in Europa in ultimii ani. Atit in 2015 cit si in 2016 aproximativ 1,5 milioane de migranti musulmani au intrat in Uniunea Europeana. In 2016, Uniunea Europeana a acordat azil la 710.400 de musulmani, iar in 2015 la 333.350. 405.600 dintre ei sunt sirieni, 65.800 iraqieni, si 61.800 afgani. Peste 70% dintre azilantii sirieni au primit azil in Germania. In contrast, in 2016 Statele Unite a primit 84.995 de refugiati, 39.000 dintre ei din tari musulmane, iar restul din alte tari. Crestinii africani au alcatuit al doilea grup de refugiati, majoritatea dintre ei, 16.370, provenind din Republica Democrata Congo. [Detalii: www.usatoday.com]
 
Criza civilizatiei occidentale?
 
David Brooks e unul din comentatorii de elita de la New York Times. Pe 21 aprilie a publicat un comentariu indraznet care lamenteaza criza civilizatiei occidentale, cauzata atit de factori externi dar mai ales interni. [Articolul: www.nytimes.com] Occidentalii, zice el, si-au pierdut increderea in valorile occidentale, in istoria lor, in trecutul lor, in Magna Carta, Epoca Luminilor, Renasterea, Epoca Credintei, in Declaratia Drepturilor Omului din 1789, in Rousseau, Kant, Hegel. Responsabili pentru acest declin, zice el, sunt profesorii universitari occidentali care dispretuiesc civilziatia occidentala, si istoricii si academicienii revizionisti care pur si simplu  nu mai vad nimic pozitiv in civilizatia occidentala, fie prezenta fie trecuta. Cursurile de istorie a civlizatiei occidentale, obligatorii in universitatile americane pina nu de mult, au devenit optionale, dar si radicale si anti-occidentale. Istoria civilizatiei occidentale este, pentru profesorii occidentali, o istorie a asupririi civilizatiilor ne-occidentale de catre occidentali. Brooks afirma ca "the whole idea of Western civilization is assumed to be reactionary and oppressive". ("Intreaga notiune a civilizatiei occidentale e presupusa a fi reactionara si asupritoare") La fel, credinta in civilizatia occidentala s-a prabusit. In cuvintele lui Brooks, "the faith in the West collapsed from within. It's amazing how slow people have been to rise to defend it". ("Credinta in Occident s-a prabusit din interior. E uimitor cit de lenti au fost cei care au sarit in apararea ei")
 
Criza si falimentul multiculturalismului
 
Nici unde in Europa nu sunt mai vizibile criza si falimentul multiculturalismului decit in Germania. Iar dovada cea mai palpabila e comportamentul electoral al turcilor din Germania in referendumul constitutional turc a lunii trecute. In Germania traiesc 1,5 milioane de turci cu dreptul de a vota in alegerile din Turcia. 63% dintre cei care au votat in referend au votat pentru modificarile constitutionale propuse de Recep Tyyip Erdogan, revizuiri care, zic comentatorii, ii vor creste atributiile si puterile prezidentiale si il vor transforma intr-un sultan modern. Surprinde, pentru ca, in contrast, in Turcia procentul celor care au votat pentru modificarile constitutionale a fost de doar 51,4%. Cum a fost asta posibil, se intreaba comentatorii? La urma urmelor turcii care au votat pentru reformele lui Erdogan au crescut in Germania, multi s-au nascut acolo, au fost educati acolo, au trait intre germani, intr-o tara democrata si o cultura democrata.
 
Rapunsul e simplu - turcii Germaniei, la fel ca toti musulmanii Europei, nu se integreaza in tarile in care traiesc. De ce nu? Pentru ca integrarea lor nu a fost un obiectiv al politicii puterilor europene. Musulmanii au ajuns in Germania ca "oaspeti", invitati sa lucreze in fabricile germane pe vremea miracolului economic german dintre 1961 si 1973. Germanii i-au tratat pe musulmani ca pe niste "oaspeti", anticipind ca dupa citiva ani ei se vor intoarce in Turcia. Dar nu a fost asa. Iar oamenii de buna credinta care atunci, si de atunci pina azi, au atras atentia ca lipsa de interes a musulmanilor in a se integra in civilizatia europeana va deveni o problema pentru viitor, au fost etichetati ca fiind xenofobi si rasisti. Elita seculara si "toleranta" a Europei sfarsitului de Secol XX a creat o problema iremediabila pentru europenii inceputului Secolului XXI, una pe care nici Merkel, nici May, nici Macron, nici Le Pen, si nici un mesia secular, nu o vor putea rezolva. Ironic, asta pare a fi pedeapsa secularismului care a cautat cu orice pret sa distruga crestinismul, doar sa fie si el distrus la rindul lui de o alta religie, una care, insa, cauta si distrugerea crestinismului. [Oferim comentariul unui jurnalist german privind falimentul multiculturalismului in Germania: www.nytimes.com]

Material furnizat de către Alianța Familiilor din România

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.