Adio monogamie, bun găsit sologamie – sau, cum să te iubeşti pe tine însuţi ca pe tine însuţi

„În 50 de ani, va fi complet normal.”

Cine este aproapele meu? Această întrebare evanghelică, la care Iisus a răspuns cu pilda samariteanului milostiv, a primit astăzi un alt răspuns mai bun şi mai potrivit cu vremurile noastre. Cine poate să-mi fie mie mai aproape decât eu însumi? Acest răspuns, atât de simplu şi de evident, a ocolit mintea cărturarilor şi fariseilor Bisericii, dar o nouă modă vine să ne lumineze după mai bine de două mii de ani de ignoranţă. Acastă nouă modă poartă numele de sologamie şi se pare că e pe val.

În ce constă sologamia? Aşa cum sugerează şi termenul, este vorba de căsătoria dintre o persoană şi – ea însăşi. Dar este vorba de mai mult decât o căsătorie în sensul vechi şi retrograd. Ascultând cu atenţie mărturiile celor care au făcut acest pas curajos de inedit şi inedit de curajos ne dăm seama că avem în faţă o adevărată terapie prin care suntem chemaţi să învăţăm să ne iubim cu toată inima noastră, cu tot sufletul nostru şi cu tot cugetul nostru (Matei 22: 37; Marcu 12: 30; Luca 10: 27).

Acum mai bine de un an Vice a luat legătura cu mai multe persoane aflate în mariaje de acest fel, ca să afle cum o duc. Aflăm de la început că sologamia este

„un mod de a întări şi a afirma propria stimă de sine.”

Şi că

„Ne vin veşti despre femei din Californa până în Regatul Unit, de obicei de treizeci-şi… de ani care au făcut următorul pas cu ele însele spunând «Foarte bine, voi lua tradiţia voastră demodată, calea voastră patriarhală spre distrugere şi o voi face să fie despre mine în toate felurile posibile.» Sologamia nu este recunoscută în Statele Unite sau în Europa. Dar, chiar dacă nu este recunoscută ca relaţie legală, este parte a unei mişcări de împuternicire a sinelui (self-empowerment) aflată în creştere.”

Continuarea pe www.culturavietii.ro