În acest an, Marșul pentru viață are loc în peste 290 de localități din România și Republica Moldova. În România, această manifestare este la a VII-a ediție națională, iar în Brașov, este la cea de-a V-a ediție.
Tema din acest an oferă posibilitatea dezbaterii necesității, posibilității și eficienței sprijinirii femeilor aflate în criză de sarcină.
Criza de sarcină apare în momentul în care o femeie ia în considerare întreruperea cursului firesc al sarcinii, adică nașterea copilului, și se gândește la posibilitatea de a face avort. Criza de sarcină se datorează unor probleme exterioare cărora ea nu reușește să le facă față. Criza de sarcină este accentuată de presiunea din partea altor persoane pentru a face avort: 64% dintre femeile care au făcut avort s-au simțit presate să facă avort, potrivit unui studiu publicat într-o prestigioasă revistă medicală.
România se află între primele cinci țări din lume (toate foste comuniste, Rusia fiind pe locul întâi) în statistica avorturilor raportate la populația actuală: 22.822.650 de avorturi legale, chirurgicale, doar în spitalele de stat, în perioada 1958 – iunie 2016, față de o populație de 19.760.000 de persoane la 1 ianuarie 2016.
În condițiile în care civilizația tradițională și spiritualitatea românească nu au valorizat avortul, numărul uriaș de avorturi este cauzat de ignorarea problematicii crizei de sarcină și existenței unei mentalități publice pro-avort, ambele cu rădăcini în perioada și în ideologia comunistă.
Un proiect de țară:
prețuirea darului vieții și sprijinirea femeilor în criză de sarcină
În aceste condiții, considerăm că proiectul de țară vital al românilor din dreapta și din stânga Prutului este responsabilizarea societății față de darul vieții, față de cei care îi pot fi viitorul, înfăptuit concret prin sprijinirea femeilor în criză de sarcină și a copiilor lor.
În primul rând, fiecare persoană poate să ajute o femeie în criză de sarcină! Experiența celor care s-au implicat arată că sprijinul din partea tatălui copilului, a unei prietene, a unui psiholog sau a unui cleric poate face diferența între avort și nașterea copilului.
În al doilea rând, societatea, în ansamblu, poate crea instrumente prin care să sprijine femeia în criză de sarcină, precum:
• acordarea unei indemnizații pentru femeia însărcinată care să o sprijine în acoperirea nevoilor speciale care apar în perioada sarcinii (indemnizație acordată după 14 săptămâni de sarcină);
• înființarea de centre de sprijin a femeii însărcinate, unde femeile în criză de sarcină care doresc să poată beneficia de consiliere psihologică gratuită și de sprijinul unui asistent social specializat în criză de sarcină.
Fără o informare corectă și fără înființarea la nivel național de centre de sprijin a femeilor în criză de sarcină, trauma avortului va afecta în continuare copiii, mamele, familiile și societatea în general.
Luna pentru viață (1–31 martie) și Marșul pentru viață sunt apolitice și neconfesionale, dar sunt deschise participării tuturor confesiunilor religioase și formațiunilor politice.
Prin Marșul pentru viață nu promovăm interzicerea legală a avortului și niciun fel de violență împotriva femeii, ci promovăm conștientizarea societății și sprijinirea femeii să nască viața pe care o poartă în ea.
Posibilitățile enumerate mai sus nu vizează în primul rând statul și instituțiile lui, ci mai ales societatea, în diferitele ei forme de organizare, precum organizațiile non-guvernamentale. Nu putem aștepta de la stat să facă ceea ce noi, individual și prin posibilitățile asociative existente astăzi, nu facem! Aceasta înseamnă solidaritate, iubire și civilizație!
Vă invităm să vă alăturați brașovenilor și tuturor românilor care sprijină viața și să participați pe 25 martie la MARȘUL PENTRU VIAȚĂ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.