Sorin Cigher – Exerciții pentru ziua părăsirii

Părăsirea. O experimentăm și o exersăm tot mai des! Auzim formulări precum: l-a părăsit pentru unul mai bogat, mai tânăr..., părinții și-au lăsat copiii și au plecat la lucru în străinătate, copiii și-au părăsit părinții și s-au mutat în chirie odată cu majoratul, oamenii de afaceri și-au abandonat partenerii pentru că și-au atins scopul, s-au văzut cu sacii plini. Unii părăsesc biserica din te miri ce motive copilărești, alții își schimbă religia pentru că nu le mai convine de preot sau de pastor..., mulți slujitori ies din lucrare pentru că se simt deprimați... și lista poate continua cu exemplele dumneavoastră.

Abandonarea temporară de aici este un exercițiu pentru abandonarea finală! Toți vom părăsi și vom fi părăsiți la un moment dat!

Cu siguranță, te-ai simțit măcar o dată singur și lipsit de sprijin. Îți reamintesc, nu ești singurul! L-au trăit și alții înaintea ta. Abandonat s-a simțit și Mântuitorul când a strigat: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” Apostolul Pavel a avut un sentiment asemănător: „La întâiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toți m-au părăsit. Să nu li se țină în socoteală lucrul acesta!” (2Timotei 4:16)

            Sigur, dacă te regăsești în postura celor părăsiți, înseamnă că ești pe drumul normal. Sentimentul părăsirii, al abandonării în neant, al trădării, al neîncrederii în semenii care te-au fript este tot mai accentuat și nu ocolește pe nimeni. Au fost oameni alături de care ai început bine, dar s-a frânt ceva, undeva, și totul s-a prăbușit. Prieteni, frați, apropiați de mare încredere ți-au întors spatele și ești dezamăgit. Te întrebi: cum de este posibil? Reamintește-ți că omul este schimbător, toți suntem într-un proces de schimbare, ne învârtim după soarele interesului nostru. Dacă ne convine, pășim în rând cu ceilalți, dacă nu, mergem pe drumul nostru! „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor și își abate inima de la Domnul!”, spune Ieremia.

            Când copiii pleacă din cuibul lor, după 20 de ani de stat în el, înseamnă o rupere, o părăsire – să se înțeleagă, nu abandonare! Termină o etapă din școală, părăsesc ceva și merg în altă direcție. Așa pendulează viața! Oamenii își schimbă colegii, locurile de muncă, schimbă țări, orașe, apartamente, prieteni și viața este într-o permanentă modificare!

În sala de operație intri singur, părăsit, și poți ieși în comă, amețit sau mort! Aproape exersezi părăsirea definitivă. Te apropii încet, încet de părăsirea finală. Există o părăsire inevitabilă, chiar dacă nu ne place să auzim asta. Tu îi vei părăsi pe toți și toți te vor părăsi, atunci, pe tine!

 Moartea! Părăsirea finală! La zilele de priveghiu vor veni și prietenii tăi, poate și cei falși, vor aduce o coroană, vor transmite condoleanțe familiei tale înghețate de durere, vor strecura un plic în poșeta soției, ca susținere, vor da mâna cu ei și se vor așeza pe bancă, numărând minutele până la final. Vei fi dus la groapă și te vor mai însoți câțiva, vor curge multe lacrimi, va fi ultima călătorie a ta, însoțită de prieteni și apropiați, de neamuri și vecini. Însă, atunci va fi momentul părăsirii finale! Tu îi vei părăsi și mulți te vor plânge, dar și ei îți vor părăsi ultimele rămășițe trupești! Vor pleca acasă, la treburile lor, nu vor sta cu tine în mormânt. Te vor vizita din când în când, mai des la început, dar apoi tot mai rar..., asta e realitatea! Fiecare își va relua cursul întrerupt al vieții și vei fi păstrat doar în inimile celor din familia ta, o vreme, și încet, încet se șterg suferințele și rănile se vindecă. Vei fi lăsat în seama colegilor de locuință.

Însă, vreau să știi un singur lucru: Cineva nu te va părăsi niciodată! El va fi cu tine când vei trece pragul morții! El te va prelua dincolo de această poartă întunecoasă! El se va ocupa de tine! Nu te va părăsi niciodată! Aceasta contează! Aceasta este mângâierea noastră! Aceasta este cea mai mare și bună veste primită aici, pe pământ, când mă pregătesc de părăsirea tuturor celor pământești, sperând, în același timp, la reîntâlnirea cu cei dragi, dincolo! Privește realist la viață și nu te mai lăsa surprins de despărțire! El este cu tine aici și în veșnicie! E tot ce contează! Caută să trăiești împreună cu Mântuitorul Isus Hristos, singurul care te poate însoți prin poarta morții!

Fii pregătit pentru ziua părăsirii pământului, dar și de marea întâlnire cu toți cei plecați înaintea noastră! Și străduiește-te ca părăsirea de cei dragi să fie temporară, nu definitivă!

Sorin Cigher