În data de 7 iulie 2016, fratele PALCĂU CONSTANTIN (credincios creștin după Evanghelie) a împlinit vârsta binecuvântată de 100 de ani, din care 70 de ani trăiți în credință față Dumnezeul pe care L-a slujit cu toată dragostea.
Fratele Palcău s-a născut pe 7 iulie 1916, în satul Slăvuta, jud. Gorj, într-o familie de oameni săraci, de religie ortodoxă. A fost al doilea copil din cei 6 fraţi, dar numai patru au ajuns la maturitate, astăzi fiind singurul în viaţă. Cele patru clase de şcoală primară le-a făcut în sat. La 12 ani a plecat de acasă şi a urmat 5 ani Şcoala de Arte si Meserii, la Filiaşi. Aici a suferit mai mult decât în armată. Nu aveau caldură în camere (iarna puteai să cureţi bruma de pe pereţi), iar păturile cu care se înveleau erau prea subţiri pentru a ţine de cald. La 17 ani a ajuns în Bucureşti, având parte de o perioadă mai liniştită în care a lucrat în diferite locuri, ca mecanic.
În 1940, după câteva luni de viaţă civilă, în care foarte greu şi-a putut găsi un serviciu a început cel de-al doilea război mondial. Cei 5 ani de război au fost foarte greu de descris în cuvinte: moartea care te pândea la fiecare pas, teama, nesiguranţa, foamea, setea, frigul şi multe altele, lucruri foarte greu de suportat pentru cineva care are numai o cunoştinţă vagă despre Dumnezeu. În 1945, odată cu încheierea războiului, s-a reîntors în Bucureşti, unde a locuit la o mătuşă pe strada Manu Cavaf. Încet, încet, viaţa îşi relua cursul normal.
La vârsta de 29 de ani L-a cunoscut pe Domnul (prin soția dânsului) într-un mod personal și de atunci L-a slujit pe Dumnezeu cu credincioșie, fiind membru în Biserica Creștină după Evanghelie „Pe Drumul Credinței” din str. Vâltoarei, București.
Fratele Palcău își amintește bine momentele importante ale vieții sale de credincios:
„După naşterea din nou, au început să apară încercări în viaţa mea din partea reprezentanţilor Partidului Comunist din întreprindere şi din partea Securităţii. Am fost nevoit să petrec anumite zile la interogatoriu pentru a explica de unde am anumite cursuri biblice, unele scrise de mine. Sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru fraţii pe care i-am avut în acea perioadă şi în care am putut vedea puterea lui Dumnezeu. Cu aceşti fraţi ne-am învoit la multe lucrări în Bucureşti, în Teleorman, Giurgiu, Dâmboviţa şi Călăraşi, deşi greutăţile pe care le întâmpinam erau multe. Am avut ocazia să văd înţelepciunea lui Dumnezeu în multe situaţii grele, în fraţii cu care lucram.
Cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit să trec peste toate şi uitându-mă astăzi în urmă, pot să-L laud pe Dumnezeu că şi-a împlinit promisiunile în viaţa mea, timp de 70 de ani de când L-am cunoscut personal...”
Cel fără prihană înverzeşte ca finicul, şi creşte ca cedrul din Liban. Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.
Ei aduc roade şi la bătrîneţă, sînt plini de suc şi verzi, ca să arate că Domnul este drept, El Stînca mea, în care nu este nelegiuire.
(Ps. 92: 12-15)
A consemnat,
Uniunea Bisericilor Creștine după Evanghelie din România
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.