Lui Gunter nu-i venea să creadă. Lucrurile au luat o
întorsătură neaşteptată şi l-au luat prin surprindere. Până la urmă, comitetul
Mastech îl pusese în funcţia de director ca să ducă mai departe compania. Era
conştient că nu fusese ales doar pentru cunoştinţele sale în afaceri, ci şi
pentru interesul său autentic faţă de binele celorlalţi. De fapt, Gunter
întotdeauna a considerat dedicarea sa faţă de angajaţi una din cele mai mari
calităţi în poziţia sa de conducere.
Acum comitetul era hotărât: „Eşti prea moale, Gunter. Îţi
pasă de oameni atât de mult încât nu eşti în stare să iei decizii mai dure. Nu
o să aduci profit companiei dacă nu începi să „dai cu toporul”- să mai
concediezi angajaţi ca să reducem costurile. Fă ce trebuie să faci sau...
toporul s-ar putea să vină asupra ta.”
Acest ordin l-a lovit pe Gunter din plin. Era complet
împotriva instinctelor sale, şi împotriva strategiei pe care ar fi vrut s-o
pună în aplicare în companie pe termen lung.
Timp de un an se chinuise să construiască o echipă
învingătoare, productivă. Acum conducerea îi spunea: fă orice trebuie să faci
să creşti profitul! Dacă Gunter nu avea de gând să concedieze oamenii, zilele
sale aveau să fie numărate. Dar mai putea oare el să ridice moralul staffului
în timp ce expulza angajaţi?
ÎNTREBĂRI:
1. Având în
vedere ultimatumul care i-a fost dat, crezi că angajaţilor le-ar fi fost în
continuare bine avându-l pe Gunter ca şef, chiar dacă ar fi acceptat să „dea cu
toporul”, aşa cum i se dictase?
2. Crezi că
Gunter ar putea să ajusteze preocuparea sa faţă de ceilalţi în funcţie de
nevoile companiei?
3. Cum ar
putea să-i facă Gunter pe cei din conducere să înţeleagă că grija şi atenţia
faţă de staff este importantă, în pofida câştigului financiar, cel puţin pe
termen scurt?
4. Când crezi
că ar trebui că Gunter să încheie colaborarea cu compania? Care ar fi unele consecinţe ale plecării sale?
CELE
MAI BUNE PRACTICI
Unul
din cele mai comune atribute ale liderilor este că aceştia construiesc echipe
productive, orientate către rezultate bune. Pentru ei, performanţa financiară
ajută la definirea realităţii, ajută la formarea deciziilor şi direcţiei. Vine
ca un prieten, ajutând liderii să-şi optimizeze performanţa echipei.
Dar nu
se folosesc niciodată de bilanţul anual
– câştigurile şi pierderile – ca de un obiect contondent, ignorând valoarea
oamenilor. Dacă cifrele împing clar către reducerea numărului de angajaţi,
adevăraţii conducători acţionează în mod creativ, întotdeauna arătând o
abordare cu grijă a acelora care vor fi cel mai afectaţi.
DE
AVUT ÎN VEDERE
Directorii
executivi nu pot lua decizii autonom sau izolat. Ei sunt răspunzători în faţa
comitetului director şi a acţionarilor şi au o responsabilitate administrativă
faţă de nevoile şi bunăstarea angajaţilor. „Căci şi eu sunt om sub stăpânire;
am sub mine ostaşi şi zic unuia: ‘Du-te!’ şi se duce; altuia: ‘Vino!’ şi vine;
şi robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ şi-l face.”
Adesea
deciziile în afaceri pot fi dificile, chiar şi atunci când pot fi justificate
de interesele companiei superioare. Oameni reali, cu nevoi reale, griji şi
responsabilităţi, sunt profund afectaţi nu doar de hotărârile corporaţiilor, ci
şi de felul în care sunt introduse aceste hotărâri. „Dimpotrivă, fiţi buni unii
cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi
în Hristos.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.