După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

joi, 7 ianuarie 2016

Viorel Iuga – De ce m-am implicat puţin în cazul Barnevernet?

Cei care îmi citesc materialele postate pe Facebook sau mă ascultă în emisiunile radio şi TV se împart în mai multe categorii. Unii citesc şi aud mai mult decât scriu şi spun, alţii mai puţin, alţii „mă interpretează” cum doresc, iar alţii iau lucrurile aşa cum sunt scrise sau spuse.

Astăzi aş vrea să scriu ceva pentru cei care sunt sinceri, dar cred că m-am implicat destul de puţin în cazul Barnevernet. Să ştiţi că vă dau dreptate. Implicarea mea a fost principială şi reţinută. Probabil aşa va fi şi pe viitor şi voi încerca să vă spun şi câteva motivaţii:

1. Încerc să mă ţin de slujba mea. Apostolul ne atrage atenţia că fiecare va răspunde înaintea lui Dumnezeu de credincioşia în domeniul şi în lucrurile încredinţate lui. Domnul mi-a încredinţat Evanghelia şi nimic nu are voie să mă deturneze de la predicarea ei. Biserica mi-a încredinţat o slujbă şi trebuie să fac tot ce pot să o împlinesc bine. Frăţietatea mi-a încredinţat un mandat şi am datoria să încerc să-l onorez cu demnitate. Cum în fiecare domeniu amintit am restanţe, nu pot să mă implic foarte mult în domenii noi.

 2. Încerc să mă exprim documentat. Nu comentez intervenţiile celor care au fost şi sunt siguri că ştiu întregul adevăr dar, pentru mine, cazul acesta a fost şi continuă să fie ambigu în multe aspecte. Accesul la informaţia reală este limitat inclusiv celor care ar trebui să aibă mai multă informaţie. Cei care taxează Barnevernet, trebuie să taxeze şi lipsa acestora de transparenţă. Apoi, când taxăm Barnevernet, trebuie să taxăm cu acceaşi seriozitate şi promptitudine multe ţări nordice printre care şi Danemarca, Suedia şi Finlanda. Din informaţiile pe care le am, se pare că Suedia este cea mai dură la capitolul „furtului” legal al copiilor. Conştient că nu am nici competenţa necesară documentării şi nici timpul necesar pentru cazuri ce sunt pe rol în ţări cu alte legi şi alte structuri, mă rezum să vorbesc principial, aşa cum am făcut-o. Repet, din relatările Scripturilor, înţeleg şi afirm că toţi copiii trebuie educaţi în primul rând de părinţi şi întotdeauna în respect şi teamă de Dumnezeu.

3. Nu sunt sigur dacă are rost. Mai exact, nu sunt sigur dacă putem schimba ceva în Norvegia sau în celelalte ţări menţionate. Ar fi frumos să se poată. Ar fi extraordinar dacă am putea schimba o lege rea într-o altă ţară. Aşa cum spuneam în alt material, eu personal nu îi pot condamna pe cei care respectă o lege rea dacă ei nu sunt convinşi că este rea. Cred că este datoria noastră să atragem atenţia asupra problemelor din lege şi să le cerem să o schimbe. Apreciez pe toţi cei care văd neregulile din legi şi atrag atenţia Parlamentului European şi altor foruri competente să ia măsuri pentru schimbarea legilor rele şi încetarea abuzurilor. Dacă cei în cauză vor ţine seama şi vor schimba sau nu legile, dacă sunt obligaţi să o facă sau nu, chiar nu ştiu. Ceea ce ştiu este că, din nefericire, suntem ca ţară într-o structură europeană în care nu noi facem legile pentru alţii, ci alţii le fac pentru noi, iar noi le „înghiţim” fără cel mai mic comentariu. Chiar dacă mă veţi taxa pentru aceasta, trebuie să vă spun că aspectul acesta mă îngrijorează mult. Apoi, eu am fost implicat în trecut în organizare de marşuri, strângeri de semnături, dar datorită mai multor factori care ar merita cândva amitiţi, metoda nu a dat rezultatul dorit. Pentru că suntem angrenaţi într-un proiect naţional foarte important vă chem, din nou, să ne rugăm, să ne implicăm şi să sperăm că adunarea semnăturilor pentru modificarea Constituţiei, va aduce rezultatul dorit, măcar acum.

4. Încerc să fiu consecvent. Am citit un articol care în general mi-a plăcut. În el, eram acuzat că am ştiut de la început că Legea 272 din 2004, nu este bună şi nu am făcut nimic. Depinde cum privim lucrurile. Dacă cineva vrea să spună că nu am ieşit în stradă sau că nu am organizat manifestaţii este adevărat. De altă parte, în acelaşi material din care a fost luat informaţia spuneam că am citit Legea şi în diferite ocazii am comentat-o vehement în mass-media. Mai mult, conform convingerilor mele, am predicat în biserica noastră şi în alte biserici adevărul despre creşterea copiilor. Am spus mereu că Legea protecţiei copilului din România nu ţine cont de principiile biblice pentru educaţie, că Legea Domnului este superioară oricărei legi pământeşti şi că noi, părinţii, trebuie să ne creştem copiii în ascultare de Dumnezeu, aşa cum ni se cere în Scripturi. Aceasta este slujba mea şi, în general, acesta a fost şi este modul meu de a protesta. Dacă aşa procedez pentru ceea ce se întâmplă în ţara mea sau dacă aşa am procedat când am luat poziţie faţă de legile nebiblice din alte state, inclusiv SUA, de ce aş proceda diferit când este vorba de Norvegia? Folosesc ocazia aceasta să vă îndemn a doua oară să vă implicaţi în adunarea semnăturilor neceare pentru schimbarea Constituţiei României. Clarificarea definiţiei familiei şi educarea copiilor cu prioritate în familie depinde de noi, nu de norvegieni sau de alţii! În altă oridine de idei, atât în Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România şi în Alianța Evanghelică din România, mă exprim instituţional doar când decidem împreună cu colegii din echipa de slujire.

5. Nu cred că toţi trebuie să procedăm la fel. Datorită posibilităţilor de informare, aflăm despre foarte multe lucruri din societate şi din lume. Fiecare informaţie, bună sau rea, cere atitudine şi implicare. La fel ca voi, sunt convins că nu trebuie şi nici nu putem să ne implicăm în toate. În situaţia aceasta, convingerea şi îndemnul meu este să ascultăm fiecare de Stăpânul nostru. Cel care ne-a dat viaţă şi care ne-a răscumpărat are un plan bine stabilit cu fiecare dintre noi. Să căutăm mereu voia Lui şi să ne implicăm doar unde, cât şi cum ne cere. Sunt convins că rugăciunile noastre, timpul nostru, banii noştri, energia, relaţiile, tot ce suntem şi tot ce avem trebuie investit acolo unde ne cere Stăpânul. Eu sunt mulţumitor Domnului pentru toţi creştinii care înţeleg voia Domnului pentru viaţa lor şi o urmează cu dedicare şi credincioşie. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru colegii mei care înţeleg că trebuie să se implice în anumite domenii sociale. Mă bucur de toate organizaţiile în care oamenii au înţels că trebuie să se implice într-un domeniu specific şi o fac frumos, competent şi cu teamă de Dumnezeu. Mă rog ca toţi să fie binecuvântaţi de Domnul cu înţelepciune şi putere să îşi împlinească bine slujba. În acelaşi timp, nu judec pe cei care gîndesc şi acţionează diferit de mine, dar au inima curată şi sunt convinşi că fac ce trebuie.

Ce voi face în viitor? Mă voi încrede în Domnul, voi căuta să îmi fac bine slujba, mă voi implica unde am promis şi unde voi fi convins că trebuie. Voi căuta să mă documentez mai mult, mă voi exprima ca părinte, ca cetăţean şi ca păstor. Voi oferi comunicate oficiale din partea Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România şi din partea Alianței Evanghelice din România doar când vom decide împreună.

În concluzie, vreau să accentuez că nu am scris cele de mai sus nici să elimin mustrările de conştiinţă ale celor care nu se implică, nici să pun cenuşă pe capul cuiva şi nici să deschid un dialog cu privire la înţelegerea mea asupra unui subiect. Am scris pentru cei sinceri, care poate în sufletul lor aveau o întrebare, dar nu au avut posibilitatea sau curajul să o exprime. Deci, cum spuneam, indiferent de domeniul în discuţie, să facem tot ce suntem convinşi că ne cere Domnul, să ne implicăm în ceea ce putem, să îi resepctăm pe cei care au convingeri şi posibilităţi diferite de noi şi să ne rugăm ca indiferent de locul în care trăim şi de legile ţării în care ne ducem traiul zilnic, noi să Îl respectăm întâi de toate pe Domnul şi să Îi împlinim zilnic poruncile.

Dacă unii credeţi că puteţi fi folosiţi de Domnul pentru a mă convinge să mă implic într-un anume domeniu, folosiţi adresa de e-mail. Doar aşa puteţi fi siguri că am citit gândurile voastre.
Viorel Iuga

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.