Cei care îmi citesc materialele
postate pe Facebook sau mă ascultă în emisiunile radio şi TV se împart în mai
multe categorii. Unii citesc şi aud mai mult decât scriu şi spun, alţii mai
puţin, alţii „mă interpretează” cum doresc, iar alţii iau lucrurile aşa cum
sunt scrise sau spuse.
Astăzi aş vrea să scriu ceva pentru
cei care sunt sinceri, dar cred că m-am implicat destul de puţin în cazul
Barnevernet. Să ştiţi că vă dau dreptate. Implicarea mea a fost principială şi
reţinută. Probabil aşa va fi şi pe viitor şi voi încerca să vă spun şi câteva
motivaţii:
1. Încerc să mă ţin de slujba mea.
Apostolul ne atrage atenţia că fiecare va răspunde înaintea lui Dumnezeu de
credincioşia în domeniul şi în lucrurile încredinţate lui. Domnul mi-a
încredinţat Evanghelia şi nimic nu are voie să mă deturneze de la predicarea
ei. Biserica mi-a încredinţat o slujbă şi trebuie să fac tot ce pot să o
împlinesc bine. Frăţietatea mi-a încredinţat un mandat şi am datoria să încerc
să-l onorez cu demnitate. Cum în fiecare domeniu amintit am restanţe, nu pot să
mă implic foarte mult în domenii noi.
2. Încerc să mă exprim documentat.
Nu comentez intervenţiile celor care au fost şi sunt siguri că ştiu întregul
adevăr dar, pentru mine, cazul acesta a fost şi continuă să fie ambigu în multe
aspecte. Accesul la informaţia reală este limitat inclusiv celor care ar trebui
să aibă mai multă informaţie. Cei care taxează Barnevernet, trebuie să taxeze
şi lipsa acestora de transparenţă. Apoi, când taxăm Barnevernet, trebuie să
taxăm cu acceaşi seriozitate şi promptitudine multe ţări nordice printre care
şi Danemarca, Suedia şi Finlanda. Din informaţiile pe care le am, se pare că
Suedia este cea mai dură la capitolul „furtului” legal al copiilor. Conştient
că nu am nici competenţa necesară documentării şi nici timpul necesar pentru
cazuri ce sunt pe rol în ţări cu alte legi şi alte structuri, mă rezum să
vorbesc principial, aşa cum am făcut-o. Repet, din relatările Scripturilor,
înţeleg şi afirm că toţi copiii trebuie educaţi în primul rând de părinţi şi
întotdeauna în respect şi teamă de Dumnezeu.
3. Nu sunt sigur dacă are rost. Mai
exact, nu sunt sigur dacă putem schimba ceva în Norvegia sau în celelalte ţări
menţionate. Ar fi frumos să se poată. Ar fi extraordinar dacă am putea schimba
o lege rea într-o altă ţară. Aşa cum spuneam în alt material, eu personal nu îi
pot condamna pe cei care respectă o lege rea dacă ei nu sunt convinşi că este
rea. Cred că este datoria noastră să atragem atenţia asupra problemelor din
lege şi să le cerem să o schimbe. Apreciez pe toţi cei care văd neregulile din
legi şi atrag atenţia Parlamentului European şi altor foruri competente să ia
măsuri pentru schimbarea legilor rele şi încetarea abuzurilor. Dacă cei în
cauză vor ţine seama şi vor schimba sau nu legile, dacă sunt obligaţi să o facă
sau nu, chiar nu ştiu. Ceea ce ştiu este că, din nefericire, suntem ca ţară
într-o structură europeană în care nu noi facem legile pentru alţii, ci alţii
le fac pentru noi, iar noi le „înghiţim” fără cel mai mic comentariu. Chiar
dacă mă veţi taxa pentru aceasta, trebuie să vă spun că aspectul acesta mă
îngrijorează mult. Apoi, eu am fost implicat în trecut în organizare de
marşuri, strângeri de semnături, dar datorită mai multor factori care ar merita
cândva amitiţi, metoda nu a dat rezultatul dorit. Pentru că suntem angrenaţi
într-un proiect naţional foarte important vă chem, din nou, să ne rugăm, să ne
implicăm şi să sperăm că adunarea semnăturilor pentru modificarea Constituţiei,
va aduce rezultatul dorit, măcar acum.
4. Încerc să fiu consecvent. Am
citit un articol care în general mi-a plăcut. În el, eram acuzat că am ştiut de
la început că Legea 272 din 2004, nu este bună şi nu am făcut nimic. Depinde
cum privim lucrurile. Dacă cineva vrea să spună că nu am ieşit în stradă sau că
nu am organizat manifestaţii este adevărat. De altă parte, în acelaşi material
din care a fost luat informaţia spuneam că am citit Legea şi în diferite ocazii
am comentat-o vehement în mass-media. Mai mult, conform convingerilor mele, am
predicat în biserica noastră şi în alte biserici adevărul despre creşterea
copiilor. Am spus mereu că Legea protecţiei copilului din România nu ţine cont
de principiile biblice pentru educaţie, că Legea Domnului este superioară
oricărei legi pământeşti şi că noi, părinţii, trebuie să ne creştem copiii în
ascultare de Dumnezeu, aşa cum ni se cere în Scripturi. Aceasta este slujba mea
şi, în general, acesta a fost şi este modul meu de a protesta. Dacă aşa
procedez pentru ceea ce se întâmplă în ţara mea sau dacă aşa am procedat când
am luat poziţie faţă de legile nebiblice din alte state, inclusiv SUA, de ce aş
proceda diferit când este vorba de Norvegia? Folosesc ocazia aceasta să vă
îndemn a doua oară să vă implicaţi în adunarea semnăturilor neceare pentru
schimbarea Constituţiei României. Clarificarea definiţiei familiei şi educarea
copiilor cu prioritate în familie depinde de noi, nu de norvegieni sau de
alţii! În altă oridine de idei, atât în Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste
din România şi în Alianța Evanghelică din România, mă exprim instituţional doar
când decidem împreună cu colegii din echipa de slujire.
5. Nu cred că toţi trebuie să
procedăm la fel. Datorită posibilităţilor de informare, aflăm despre foarte
multe lucruri din societate şi din lume. Fiecare informaţie, bună sau rea, cere
atitudine şi implicare. La fel ca voi, sunt convins că nu trebuie şi nici nu
putem să ne implicăm în toate. În situaţia aceasta, convingerea şi îndemnul meu
este să ascultăm fiecare de Stăpânul nostru. Cel care ne-a dat viaţă şi care
ne-a răscumpărat are un plan bine stabilit cu fiecare dintre noi. Să căutăm
mereu voia Lui şi să ne implicăm doar unde, cât şi cum ne cere. Sunt convins că
rugăciunile noastre, timpul nostru, banii noştri, energia, relaţiile, tot ce
suntem şi tot ce avem trebuie investit acolo unde ne cere Stăpânul. Eu sunt
mulţumitor Domnului pentru toţi creştinii care înţeleg voia Domnului pentru
viaţa lor şi o urmează cu dedicare şi credincioşie. Mulţumesc lui Dumnezeu
pentru colegii mei care înţeleg că trebuie să se implice în anumite domenii
sociale. Mă bucur de toate organizaţiile în care oamenii au înţels că trebuie
să se implice într-un domeniu specific şi o fac frumos, competent şi cu teamă
de Dumnezeu. Mă rog ca toţi să fie binecuvântaţi de Domnul cu înţelepciune şi
putere să îşi împlinească bine slujba. În acelaşi timp, nu judec pe cei care
gîndesc şi acţionează diferit de mine, dar au inima curată şi sunt convinşi că
fac ce trebuie.
Ce voi face în viitor? Mă voi
încrede în Domnul, voi căuta să îmi fac bine slujba, mă voi implica unde am
promis şi unde voi fi convins că trebuie. Voi căuta să mă documentez mai mult,
mă voi exprima ca părinte, ca cetăţean şi ca păstor. Voi oferi comunicate
oficiale din partea Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România şi din
partea Alianței Evanghelice din România doar când vom decide împreună.
În concluzie, vreau să accentuez că nu am scris cele de mai
sus nici să elimin mustrările de conştiinţă ale celor care nu se implică, nici
să pun cenuşă pe capul cuiva şi nici să deschid un dialog cu privire la
înţelegerea mea asupra unui subiect. Am scris pentru cei sinceri, care poate în
sufletul lor aveau o întrebare, dar nu au avut posibilitatea sau curajul să o
exprime. Deci, cum spuneam, indiferent de domeniul în discuţie, să facem tot ce
suntem convinşi că ne cere Domnul, să ne implicăm în ceea ce putem, să îi
resepctăm pe cei care au convingeri şi posibilităţi diferite de noi şi să ne
rugăm ca indiferent de locul în care trăim şi de legile ţării în care ne ducem
traiul zilnic, noi să Îl respectăm întâi de toate pe Domnul şi să Îi împlinim
zilnic poruncile.
Dacă unii credeţi că puteţi fi folosiţi de Domnul pentru a
mă convinge să mă implic într-un anume domeniu, folosiţi adresa de e-mail. Doar
aşa puteţi fi siguri că am citit gândurile voastre.
Viorel Iuga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.