Prin cazurile tot mai dese prezentate în ultimii ani (Bodnariu nu este nici pe departe caz izolat) despre modul în care acționează Serviciul pentru Protecția Copiilor (Barneverent) din această țară, imaginea Norvegiei în lume devine aceea a unei țări extrem de dubioase. Și, din păcate, nu doar imagine Norvegiei are de suferit, ci întregul Occident.
Situații de copii luați din familii rezidente în Norvegia, de obicei ale unor imigranți, au vizat multe alte țări: Rusia, Turcia, Slovacia, Cehia, Lituania, India. Vorbim de cazuri sonore, care au făcut vâlvă în media din țările respective și chiar la nivel politic, dar și în presa internațională. Vorbim, de asemenea, de motivații la limita rațiunii și psihologiei. Vorbim, în toate cazurile, de un soi de ”autism” al autorităților norvegiene, atunci când au fost interpelate de organizații internaționale, oficialități ale altor țări, chiar reprezentanți ai opiniei publice din Norvegia.
Probabil că e destul de greu să te pronunți pe fiecare din aceste cazuri care au făcut valuri la nivel internațional (dar aici o vină o au și autoritățile norvegiene), dar pe ”talentul” de Public Relations al statului norvegian e destul de simplu să pui un diagnostic: EXECRABIL!
O întreagă țară e suspectată de ”practici naziste”, de lipsă elementară de umanitate, de scenarii care mai de care mai terifiante despre trafic de organe, colectare de material genetic, descurajarea imigrației prin ricoșeu ș,a.m.d. Alte țări, mai sărace și pentru mult mai puțin, au făcut eforturi uriașe și au mobilizat resurse gigantice ca să corecteze trendul opiniei publice internaționale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.