După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

duminică, 24 ianuarie 2016

Digi 24.ro: Au fugit din Norvegia pentru a-și păstra familia (II). „Ochiţi” de Barnevernet pentru că băiețelul sărea în brațele mamei când aceasta îl lua de la grădiniță

Cazul de astăzi, al unui inginer originar din zona Moldovei, care a ajuns în Norvegia la 30 de ani, după ce lucrase la mai multe firme din străinătate, diferă din multe puncte de vedere de cele prezentate anterior. De data aceasta, nu a fost vorba nici de acuzații de îndoctrinare religioasă, nici de suspiciuni că părinții ar fi exercitat acte de violență asupra copilului. A fost vorba despre o acuzație la fel de gravă, dar mult mai vagă, extrem de subiectivă și imposibil de probat, formulată de cadrele didactice împotriva mamei.
Tatăl, a acceptat, sub protecția anonimatului, să prezinte povestea sa echipei Digi 24. De aceea, vom folosi, în cele ce urmează, un nume fictiv: Claudiu.
„Mama este o piedică în calea dezvoltării copilului și a integrării lui în societatea norvegiană”
Problemele au început pentru familia de români la sfârșitul anului 2012, când băiețelul avea 5 ani. „După un an de grădiniță (am dat copilul la gradiniță la 3 ani, timp în care mama a urmat cursuri intensive de limbă norvegiană la universitate, nu cele organizate pentru refugiați), am observat că vocabularul copilului era destul de sărac. Mama a început, din ce în ce mai insistent, să întrebe ce anume face grădinița în privința limbii. Ni s-a răspuns că limba se învață prin joacă. Neprimind niciun program al grădiniței, așa cum se obișnuiește în Norvegia, și auzind copilul plângându-se că nu are cu cine se juca, ba chiar că este bătut de către ceilalți copii, am revenit la grădiniță cu aceleași întrebări. În plus, am arătat că, în condițiile date, limba rămâne o mare problemă și am solicitat ajutor specializat pe parte de limbă. Ni s-a refuzat politicos cererea, insistându-se pe învățarea limbii prin joacă. Cât despre partea violenței dintre copii, cu impactul negativ pe care-l are asupra copilului nostru, ni s-a răspuns că sunt copii și că nu îi pot forța, dar că se înțeleg ei până la urmă”, povestește tatăl cum au început problemele pentru familia sa.
Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)