Călătorim. Ieri și alaltăieri am fost la rude. Am
întâlnit membri a 4 familii care s-au întors recent sau de câteva luni din
Norvegia. Povești horror. Realitatea e mai cruntă, ei nu
spun tot de frică.
N-am timp să scriu și unele lucruri am fost
rugat să nu le zic. Am
înțeles și de ce. Dar fac altceva: dau link spre ce-au zis alții.
Încerc să înțeleg: un fond (așa cum sunt la noi fondurile europene) se dă
administrat de companii private pe diverse chestiuni. De exemplu: Protecția
Copilului. Norvegia, pentru că are bani, a hotărât să ridice standardele
Protecției Copilului în țara lor. Emit noi legi și directive și le pun în
aplicare. Dar nu ca la noi, prin Ministere și Direcții Regionale.
Nu, un fond extern cumpără de la stat toate serviciile acestea sociale ale
unei țări la pachet pe sume de sute de milioane (ca la noi Colectarea Gunoiului
de Remat) și angajează servicii private de administrare a acestor servicii.
Există un sistem de punctaje (ca și în cartea sorei Mariana Goron ”Afaceri cu suflete de copii”). În final comitete arbitrare zonale fac spionaj pe
familii, mai ales prin școli, (cam ca securitatea la noi) și așa ca vulturii,
fără avertizare, cad pe câte-o familie, le iau copiii și-i dau spre adopție.
Practica dovedește că foarte rar, dar foarte, foarte rar un astfel de copil mai
ajunge în familia părinților lui. Dacă s-ar întâmpla așa, cei ce au primit
banii, ar trebui să-i dea înapoi.
Continuarea pe www.vesteabuna.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.