Halloween-ul, ştiu
cam toţi orăşenii şi sătenii acuş, e sărbătoarea aia irlandeză, în care unul
Jack, umblă cu dovleacul bâjbâind prin întuneric. Se zice că Jack Zgârcitul,
după ce a păcălit de două ori pe Scaraoţki, pe dracu cel mare, n-a mai încăput
nici în iad nici în Rai. Şi Satana, i-a dat un dovleac în mână să umble
haihui prin întuneric! Ciudată poveste. Cu final neînţeles. Pentru mine, pentru
dvs...
Paradoxul e că sărbătoarea dovleacului cu cap
de mort bântuie România. De la profesori şi actori, politicieni şi
educatoare de grădiniţă, până pe uliţele satelor din creierii munţilor, pruncii
noştrii au învăţat să colinde cu dovleacul aprins. Adică în numele Satanei.
Colindă ca de Crăciun, dar nu cu traiste de covrigi, şi nici cu vestea bună că
s-a născut Mesia, ci îmbrăcaţi în haine de drac! Mascaţi, cu sânge fals pe
obrajii lucioşi, cu coarne ca ăia răii - dar şi cu cruciuliţe la gât, cu
cearşafuri albe peste trup - ca stafiile, bufniţe, vârcolaci, huhurezi sau
vampiri, tinerii se dau malefici. Şi devin. Se cred Merlin, sau nu ştiu ce mama Omida. "Noi suntem vrăjitoare
bune, dle profesor", a strigat o "diavoliţă" de liceu ce venea
spre mine cu… coasa (de carton, e drept). Nu ştiam că se poate şi vrăjitori
buni. Adică şi draci cumsecade...
Intrând la Diverta să-mi cumpăr o carte, am rămas uimit să constat că pe un raft, pe
lângă prostioarele vrăjitorului Harry Potter erau şi manuale de magie, cartea
neagră a vrăjitoriei, textele lui satana, şi alte chestiuni malefice. Cărţoaie
groase de sute de mii sau milioane de lei vechi.
Atenţie, pentru copii!!!
La Târgovişte, am văzut într-o
cofetărie tot felul de măşti, de coarne, de ochelari, de turbane şi nu mai ştiu
ce aiureli, cică pentru haloween-ul copiilor.
La liceu, un prieten al meu – profesor de religie, n-a putut să estompeze distracţia dovleciştilor, deoarece o profesoară
i-a sugerat să fie blând, "să nu distrugă de tot haloween-ul". Mi-a
spus la telefon că parcă publicul i-a disipat entuziasmul şi că a simţit o
apăsare diabolică în timp ce vorbea.