Oare cunoaştem lecţia pe care ne-a dat-o Dumnezeu prin intermediul istoriei leviţilor? Dar câţi români evanghelici cunosc această istorie şi câţi au învăţat să practice principiile pe care ea le conţine pentru toţi creştinii din toate vremurile?
Levi a fost unul dintre cei doisprezece fii ai lui Iacov. Din aceşti fii s-a dezvoltat poporul evreu. Fiecare dintre cei doisprezece urmaşii direcţi ai lui Iacov a fost întemeietorul unui trib. După eliberarea evreilor din sclavia Egiptului, Dumnezeu a cerut celor douăsprezece triburi să I se închine doar Lui şi să aibă o religie organizată conform poruncilor şi instrucţiunilor Lui date prin Moise. Tot atunci, El a decis ca descendenţii lui Levi să fie dedicaţi în slujba care trebuia făcută în acel cort special. Dumnezeu a vorbit poporului evreu în mod concret şi foarte clar despre leviţi:
• “[…] am luat pe fraţii voştri leviţi, din mijlocul copiilor lui Israel, ca unii care sunt daţi Domnului: ei vă sunt încredinţaţi vouă ca dar, ca să facă slujba cortului întâlnirii.”
• “Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei […].
• “[…] Să le spui: […]. Aceasta este plata voastră pentru slujba pe care o faceţi în cortul întâlnirii […].
• “Cât timp vei trăi în ţara ta, vezi să nu cumva să părăseşti pe levit!”
• “Să nu părăseşti pe levitul care va fi în cetăţile tale, căci n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu tine.”
(Numeri 3:12-13, 44-45; 4:1-51; 8:16; 18:6; Leviticul 1-27. Numeri 3:9; 8:6-26; 1 Cronici 9:1-36; 16:1-37; 25:1-31; Numeri 18:21-31; 35:1-8; Deuteronomul 12:1-12; 14:22-29; 18:1-5; Iosua 14:3b, 4; 21:1-41; 1 Cronici 3:1-39; 6:64; 9:1-36; Deuteronomul 12:19; 14:27-29; 18:6-8 – versiunea D. Cornilescu).
Pentru un timp, leviţii au trăit în cadrul poporului Israel conform cerinţelor şi instrucţiunilor conţinute de poruncile lui Dumnezeu. Serviciul lor era slujba de la acel cort special, iar mai târziu, cea de la templul din Ierusalim. Poporul susţinea material leviţii cu 10% din venitul fiecărui evreu. Pentru ajutorarea săracilor şi a celor defavorizaţi, Dumnezeu le ceruse evreilor să contribuie cu încă 10% din venitul lor pe trei ani, adică să dea suplimentar 3,3% pe an din venitul lor. Tot El le mai ceruse să aducă încă 10% din venitul pe un an pentru organizarea sărbătorilor anuale poruncite de El. Deci evreii dădeau 23,3% din venitul lor pe an, din care 10% era numai pentru susţinerea leviţilor!
(vezi Deuteronom 14:22-29)
Dar poporul evreu a avut în istoria lui antică şi perioade de apostazie. Conduşi de unii regi care i-au guvernat după moartea regelui Solomon, evreii au încălcat poruncile date de Dumnezeu abandonând religia monoteistă poruncită de El. Au adoptat şi au practicat alte religii păgâne – în funcţie de influenţele religioase din jurul lor.
Primii oameni care au suferit pe nedrept datorită acestor devieri religioase nepermise, au fost leviţii. Atunci când evreii abandonau religia mozaică, leviţii rămâneau fără slujbă şi implicit fără susţinere materială din partea poporului… Dintr-un trib ales de Dumnezeu pentru o slujbă nobilă, ajungeau cei mai defavorizaţi şi mai umiliţi oameni din Israel. Neavând nicio proprietate în cadrul poporului evreu, erau determinaţi să meargă să presteze orice fel de munci, în postura de sclavi ai celorlalţi evrei, pentru a nu muri de foame… Atunci când i-a chemat să lucreze în exclusivitate pentru El, Dumnezeu a riscat enorm soarta slujitorilor Lui leviţi lăsându-i la mâna poporului evereu pentru existenţa lor fizică…
După mai multe asemenea devieri de la religia corectă, Dumnezeu a pedepsit poporul evreu pentru neascultarea lui, pemiţând asirienilor şi apoi babilonienilor să îi cucerească şi să îi ducă în captivitate departe de ţara lor – pentru şaptezeci de ani.
